Page 14 - istorie-viii-b

12 I. INTRODUCERE

LECȚIA 2
Periodizarea istoriei românilor

CRONOLOGIE Elemente de cronologie Evoluția omenirii a cunoscut diferite ritmuri și
modalități de exprimare culturală, economică, socială sau politică. Din cele
l 1 milion de ani–secolul I î.Hr. – Preistoria mai vechi vremuri, istoricii sau oamenii simpli s-au raportat la un eveni-
l secolele I î.Hr.–VII d.Hr. – Antichitatea ment fondator, de la care au început să contabilizeze timpul. Istoricii greci
l secolele VII–XVII – Evul Mediu se ghidau după prima ediție a jocurilor olimpice (776 î.Hr.), romanii numă-
l secolul XVII–1918 – Epoca Modernă rau anii de la întemeierea cetății (753 î.Hr.), creștinii socotesc anii fie de la
l 1918–prezent – Epoca Contemporană crearea Lumii (5508 î.Hr.), fie de la nașterea lui Iisus Hristos (753 ab urbe
condita, considerat anul 1 al erei creștine), musulmanii au ca reper Hegira
A.D. XENOPOL (1847–1920) (622 d.Hr.). Anul, luna, ziua reprezintă principalele unități de măsurare a
timpului, unități încadrate în calendare solare (365 de zile) sau lunare (354
de zile), în funcție de tipul de civilizație.
Pentru istoricii moderni, studierea evenimentelor și proceselor istorice
a făcut necesară introducerea unor noi instrumente de lucru, precum: era,
epoca, mileniul, secolul sau deceniul. Astfel, s-au pus bazele unei științe au-
xiliare a istoriei: cronologia. În funcție de evenimentul fondator, avem: era
bizantină (fixează data creației cu 5508 ani î.Hr.), era creștină, era musul-
mană. Epoca reprezintă un segment din axa timpului, diferențiat de celelalte
segmente printr-un ansamblu de trăsături specifice. Mileniul, secolul și de-
ceniul sunt intervale de timp de 1 000, 100, respectiv 10 ani.

Periodizarea istoriei românilor Împărțirea timpului istoric în epo-
ci reprezintă o provocare pentru istorici. În general, se acceptă o schemă
unitară de periodizare la nivelul Europei, cu nuanțe și decalaje de încadrare
în epocile istorice, în funcție de ariile de civilizație. Percepția românească
privind crearea unui decalaj negativ față de Occident, în secolele XVI–XVII,
este reflectată de producția istoriografică autohtonă și
Istoric și filosof al istoriei, născut la Iași, cu europeană. În prezent, tinde să se impună în istorio-
studii universitare în Germania. Periodizarea grafia românească noțiunea de Epocă Modernă tim-
propusă de Xenopol pentru istoria românilor purie, acoperind intervalul dintre sfârșitul secolului Sunt luate
are la bază criteriul cultural-național: I. Istoria al XVI-lea și secolul al XVIII-lea. Structurile mo- în considerare
veche (Formarea naționalității române): sec. VI cinci epoci istorice:
î.Hr.–1290; II. Istoria medie (Epoca slavonismu- derne, de tip occidental, s-au maturizat în spa- Preistoria, Antichitatea,
lui): 1290–1633; III. Istoria modernă (Înrâurirea țiul românesc abia pe parcursul secolului al XIX- Evul Mediu, Epoca
grecească): 1633–1821; IV. Istoria contempora- lea. Pentru generațiile anterioare Primului Război Modernă și Epoca
nă (Epoca românismului): 1821–prezent (1888). Mondial sau imediat ulterioare, Revoluția condusă Contemporană.
de Tudor Vladimirescu a marcat începutul Epocii
ŞTIAȚI CĂ... Contemporane. Același reper cronologic a fost consa-
crat în anii regimului comunist drept moment de început
l Lunile iulie și august au fost numite de ro- al Epocii Moderne, opțiunea istoricilor întemeindu-se pe criteriul social.
mani după Caius Iulius Caesar și Octavian
Augustus?
l Regatul României a trecut de la calendarul În linii mari, azi, când spunem Antichitate ne gândim la daci și romani, când
iulian (Iulius Caesar, 45 î.Hr.) la cel gregori- spunem Evul Mediu avem în minte Țara Românească, Moldova și Transilvania, pen-
an (Papa Grigore al XIII-lea, 1582) în 1 apri- tru Epoca Modernă gândul ne duce la apariția României și la Marea Unire. Epoca
lie 1919, zi care a devenit 14 aprilie 1919? Contemporană acoperă ultima sută de ani.