Page 43 - educatie-plastica-viii

Arta contemporană Capitolul II

◼ Lucrările lui Pollock se eliberează de figurativ. Deși aparent
haotice, ele sunt compuse riguros, având un ritm armonios.
Spontaneitatea picturală este controlată prin gesturile bine
calculate, realizându-se un echilibru între control și accident.

c . Abstracția cromatică

◼ Abstracția cromatică se definește prin încercarea de a obține un
echilibru între elementele picturale, distanțându-se de figurativ.
Culorile sunt exaltate, fiind importante relațiile stabilite între
ele. Printre cei mai importanți reprezentanți ai acestei ramuri se
numără Mark Rothko (Fig. 5, 6).

Mark Rothko intră în categoria expresioniștilor abstracți datorită
încărcăturii spirituale din lucrările sale.
◼ Opera sa este caracterizată de utilizarea unei tehnici speciale
pentru a obține o anumită transparență a petelor de culoare.
Pictorul obișnuia să dilueze culorile cu ulei de in și cu terebentină
pentru a reda senzația că formele zboară în spațiu.
◼ Rothko a studiat teoria culorilor și a analizat atent raporturile
cromatice. Astfel, a experimentat efectul spațial al culorilor realizat
prin alăturarea unor culori calde și reci. Nuanțele de verde și de
albastru tind să se piardă întotdeauna în fundal. Culorile calde au
mai multă energie, proiectându-se în prim-plan. A creat astfel o
iluzie a realității. Deși sunt lucrări abstracte, creierul uman asociază
instinctiv formele geometrice simple cu elemente cunoscute
(clădiri, peisaje etc.)
◼ A calculat atent întinderea suprafețelor colorate.
◼ Lucrările lui au o mare încărcătură emoțională. Încearcă să
transmită prin această simplitate a formei și prin culoare emoții
puternice pentru ca privitorii să fie în acord cu ce a simțit el atunci
când a creat lucrarea.

Prezentare suplimentară a lucrărilor lui Mark Rothko.
Fig. 5 Mark Rothko, Albastru, oranj, albastru.

Fig. 4 Franz Kline, Mahoning. Fig. 6 Mark Rothko.
41