Page 48 - educatie-plastica-viii

Capitolul II Arta contemporană

3. Arhitectura contemporană

3.1 Direcții de dezvoltare în arhitectură

a. Prezentare generală

◼ Arhitectura contemporană grupează foarte multe stiluri, dintre
acestea remarcându-se arhitectura high-tech, regionalismul, de-
constructivismul, arhitectura conceptuală și arhitectura sustenabilă.
◼ Clădirile sunt realizate astfel încât să ilustreze un concept sau să
răspundă clar unor funcțiuni. Volumetriile sunt complexe datorită
Fig. 1 Renzo Piano, Istanbul Modern. evoluției tehnicilor și materialelor de construcție.

b. Arhitectura high-tech

◼ S-a dezvoltat în anii 1970, încorporând elemente industriale în
designul clădirilor și lăsându-le vizibile.
◼ Clădirile sunt realizate din sticlă, oțel și beton, fiind inspirate din
estetica fabricilor.
◼ Printre cei mai importanți arhitecți ai acestui curent se numără
Renzo Piano (Fig. 1) , Norman Foster și Santiago Calatrava (Fig. 2, 4).

c. Regionalismul

◼ Este un curent care susține dezvoltarea formelor arhitecturale
într-o manieră raportată la context.
◼ Arhitecții critică lipsa de identitate și ignorarea elementelor
particulare specifice locului în care este amplasată construcția.
◼ Printre cei mai importanți reprezentanți se numără Mario Botta,
Eduardo Souto de Moura și Tadao Ando.

d. Arhitectura sustenabilă
Fig. 2 Santiago Calatrava, Orașul artelor și științelor.
◼ S-a dezvoltat pornind de la recentele încercări de a salva planeta.
Este una dintre cele mai populare tendințe actuale, care are la bază
reducerea consumului energetic.
◼ Promovează eficientizarea resurselor naturale încă din etapa de
proiectare a unei clădiri prin volumetria acesteia și prin materialele
utilizate.
◼ Țelul arhitecților este realizarea clădirilor cu un consum de energie
apropiat de zero, denumite și nZEB (nearly Zero Energy Buildings).

e. Deconstructivismul

◼ A apărut în anii 1980 și se bazează pe geometrizarea vizuală a
Fig. 3 Bernard Tschumi, Parcul La Villette. construcțiilor, respingându-se simetria și armonia.
◼ A fost influențat de cubismul analitic al lui Picasso.
◼ Clădirile sunt caracterizate de utilizarea elementelor frânte, care
transmit dramatism și sentimente puternice.
◼ Curentul s-a dezvoltat prin propunerea arhitectului Bernard
Tschumi de modelare a parcului parizian La Villette, caracterizat de
arhitect drept un experiment social, prin care redefinește imaginea
tradițională, asociată de obicei unui parc.
◼ Printre cele mai reprezentative nume ale acestui curent se
numără: Bernard Tschumi (Fig. 3), Daniel Libeskind, Zaha Hadid,
Frank Gehry și Rem Koolhaas.

Fig. 4 Santiago Calatrava, Orașul artelor și științelor.
46