Page 46 - educatie-plastica-viii

Capitolul II Arta contemporană

2.3 Cinetismul și op-artul

a. Noțiuni introductive

◼ Cinetismul este un curent artistic contemporan care are la bază
ilustrarea mișcării (gr. kinetos „mișcare“). Apariția sa stă sub sem-
nul încercărilor futuriștilor și ale dadaiștilor de a reda mișcarea în
diferite moduri.
◼ Una dintre cele mai importante ramuri ale cinetismului este
op-artul și a apărut la sfârșitul anilor '50.
◼ Termenul op-art a fost folosit pentru prima dată de revista Time,
în 1964, ca o prescurtare pentru optical art, deoarece se folosea teh-
nica iluziilor optice. Astfel, artiștii sugerau tridimensionalitatea și
mișcarea prin diferite procedee.
◼ Apărut într-o perioadă în care tehnologia devenea mai acce sibilă,
op-artul a avut un succes masiv în publicitate, în grafica co pertelor
de carte și de disc, dar și în industria modei, atingând apo geul la
mijlocul anilor '60.
◼ Se folosesc trecerile gradate între prim-plan și fundal, fie de la
închis la deschis, fie prin explorarea efectului spațial al culorilor.
Fig. 1 Victor Vasarely, Tridim-L. ◼ Printre cei mai importanți reprezentanți se numără Bridget
Riley, Victor Vasarely și Jesús Rafael Soto.

b. Artiști reprezentativi

Victor Vasarely
◼ A folosit cu precădere culori puternice și imagini deformate
pentru a sugera detașarea formelor din pictură.
◼ Oricât de intense ar fi culorile sale, acestea se armonizează
perfect prin degradeurile formate din treptele tonale care sugerează
volumul sau adâncimea.
◼ Formele se măresc sau se micșorează în rețele bine calculate prin
care se redă modificarea treptată a volumelor.
◼ Liniile curbe dau iluzia mișcării prin schimbarea de grosime și de
direcție.
Fig. 2 Victor Vasarely, Maamor.

Fig. 3 Jesús Rafael Soto, Esfera Caracas. Fig. 4 Jesús Rafael Soto, Penetrabil.
44