Page 73 - educatie-plastica-viii

Compoziția Capitolul III

2.2 Compoziții decorative 2D
și trecerea la 3D

a. Sugerarea spațialității

◼ Tratarea decorativă sau elementele deco-
rative se află uneori și în operele de artă
plastică: în arta egipteană, în arta bizan-
tină, dar și în arta modernă (Henri Matisse).
◼ Pentru a recunoaște mai ușor stilul
decorativ plat, în raport cu volumul și cu
spațiul, îl putem caracteriza astfel:
ƒ prin tenta plată, uniformă;
ƒ prin construirea formelor 2D, adică
plane, fără redarea volumului;
ƒ prin repetarea în plan a acestor forme,
fără dispunerea lor în spațiu (Fig. 6, 7).
◼ Acestea sunt caracteristici generale, care
diferențiază tratarea decorativă de cea
plastică. Fig. 6 Joc de fond pentru plăci de ceramică.
◼ În arta decorativă sunt însă realizate și
elemente ornamentale cu sugestii de volum
și de spațiu. Cele mai simple sunt:
ƒ împletiturile cu benzi care trec una prin
fața alteia sau prin spate (Fig. 8);
ƒ frunzele sau alte structuri naturale, cu
tre-ceri gradate, de la închis la deschis,
care sugerează că sunt în relief (Fig. 5);
ƒ liniile, formele și ornamentele care cresc
sau descresc progresiv.

Fig. 7 Bordură care încheie un joc de fond, material textil.
b. Cum sugerăm volumul?

◼ Puteți exersa următorul exercițiu pe caiete:
ƒ alegeți sursa de inspirație din regnul
vegetal (frunze sau flori);
ƒ realizați stilizarea, simplificând și inter-
pretând forma studiată;
ƒ colorați folosind degradeul ca procedeu
tehnic, trecând de la o culoare la trepte mai
închise sau mai deschise, care sugerează
luminile și umbrele (Fig. 5). Fig. 8 Compoziție decorativă care sugerează spațialitatea prin împletirea
benzilor (trecere prin față și prin spate) și prin tehnica degradeului.

Fig. 5 Fragment de chenar, pictură murală. Fig. 9 Relief decorativ cu motive vegetale.
71
71