Page 30 - istorie-viii-b

28 Unitatea 3. GETO-DACII

LECȚIA 2
Burebista. Decebal; cucerirea Daciei de către romani

BUREBISTA (sec. II–I î.Hr.) Burebista Incursiunile tot mai periculoase ale neamurilor străine în
teritoriul triburilor geto-dacice a determinat proiectarea unei uniuni po-
„Ajungând în fruntea nea- litice. Aceasta era bazată pe solidaritatea de cult și unitatea lingvistică.
mului său, care era istovit
de războaie dese, getul Realizatorii unificării au fost șeful tribal Burebista și marele preot Dece-
Burebista l-a înălțat atât neu. Unirea triburilor geto-dacice a dat naștere unei forțe politico-milita-
de mult prin exerciții, ab- re impresionante, al cărei nucleu se afla în Munții Orăștiei.
ținere de la vin și ascul- În jurul anului 60 î.Hr., Burebista a supus triburile celtice din vest și a
tare față de porunci, devastat ținuturile tracilor sudici și ale illirilor. Câțiva ani mai târziu, i-a
încât, în câțiva ani, a
făurit un stat puter- înfrânt, în est, pe bastarni și pe grecii din colonii. Cei mai afectați au fost
nic și a supus geților cei din Olbia, colonie plasată la gurile Bugului. În căutarea legitimității,
cea mai mare parte din Burebista a intervenit în războiul civil roman. Aflat în conflict cu Caesar,
populațiile vecine. Ba încă pentru conducerea statului, Pompei era dispus să recunoască posesiuni-
a ajuns să fie temut și de romani.” le lui Burebista, în schimbul alianței acestuia. Autoritatea lui Burebista
(Strabon, Geografia)
se întindea din zona Slovaciei până la Marea Neagră și din Carpații
Septentrionali (Nordici) până la Munții Balcani. Războiul a fost câștigat
DECEBAL (sec. I–II d.Hr.) de Caesar, care a pregătit o campanie de pedepsire a regelui get, dar va
„Dura, care avusese dom- sfârși asasinat de dușmanii săi politici, la Roma, în 15 martie 44 î.Hr.
nia mai înainte, o oferi de Dispariția pericolelor externe a reactivat atitudinea recalcitrantă a
bunăvoie lui Decebal, unor vechi conducători tribali. Burebista a căzut și el victimă unei conspi-
pentru că era ager în a
înțelege ale războiului și rații, iar stăpânirea lui s-a fragmentat în câteva regate mai mici. Regatul
ager a le executa; inteli- din sudul Transilvaniei a fost condus de Deceneu, urmat de Comosicus.
gent în alegerea momen- Lista regilor este completată de Coryllus, pe care unii istorici l-au iden-
tului de a năvăli asupra tificat cu Scorylo, și de Duras. În această perioadă, Sarmizegetusa a de-
inamicului, oportun în venit capitală politică, iar sistemul de fortificații demarat de Burebista,
retragere, meșter la cur-
se, viteaz în lupte, știind cu concursul arhitecților greci, s-a amplificat prin cetățile de la Costești,
să profite cu dibăcie de o Blidaru, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna.
victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere,
calități care l-au făcut pentru romani Decebal La începutul secolului I d.Hr., Imperiul roman și-a
un adversar redutabil.” fixat granița pe Dunăre. Relațiile dintre daci și romani au
(Cassius Dio, luat tot mai frecvent forme conflictuale. În faza finală a
Istoria romană) 82–44 î.Hr. confruntării, succesorul lui Duras, Diurpaneus – su-
domnia lui Burebista
pranumit Decebal („cel puternic”), a unit forțele
49–48 î.Hr. geto-dacice libere și, după luptele cu generalii îm-
războiul civil roman dintre Caesar păratului Domițian, a încheiat o pace favorabilă,
și Pompei devenind astfel client al Romei.
Preocupat de scoaterea imperiului din cri-
87–106 za economică, Traian a redeschis conflictul cu
domnia lui Decebal dacii, invocând pericolul reprezentat de aceștia
87–89 pentru siguranța frontierelor nord-estice. În
luptele lui Decebal cu Domițian urma a două războaie grele, împăratul Traian a
ocupat Sarmizegetusa și a creat provincia Dacia.
98–117 Pentru a nu împodobi procesiunea triumfală a în-
domnia împăratului Traian vingătorului, Decebal s-a sinucis. Supunerea daci-
101–102, 105–106 lor a fost urmată de cele mai ample serbări organi-
Războaiele daco-romane zate vreodată la Roma, în cinstea învingătorilor.