Page 50 - istorie-viii-l

LECȚIA 1 UNITATEA V

Ștefan I, regele Ungariei,
îl ia prizonier pe voievodul Gyula
(Cronica pictată de la Viena, sec. XIV).

Dacă ai putea să te întorci în Primele forme
timp și să participi la o adunare
a obștii, ce reguli ai propune de organizare statală
pentru comunitate?

OBȘTILE SĂTEȘTI au fost cele mai vechi forme de organizare pre-
Dicționar statală de pe teritoriul fostei provincii Dacia. După retragerea stăpâni-
rii romane, orașele au decăzut, însă cea mai mare parte a populației a
cneaz – în epoca feudală, șef al unui continuat să trăiască în sate. Obștile erau conduse de juzi, cnezi sau
sat sau grupuri de sate, apoi conducă- voievozi, care se ocupau de administrarea comunității și de respecta-
tor al unei formațiuni statale. rea legilor. Cu timpul, au început să aibă și funcții militare și politice.
ereditar – transmis prin moștenire. Deși la început erau aleși, treptat, aceștia devin ereditari și au tendința
formațiuni prestatale – forme de or- să acumuleze pământ și bunuri. Ei conduceau cetele de luptători care
ganizare politică apărute înainte de apărau satele de atacurile triburilor migratoare, precum pecenegii,
formarea unui stat propriu-zis. cumanii și tătarii. De asemenea, se ocupau de strângerea dărilor. Cu
jude – conducător local cu rol de ju-
decător și atribuții administrative. timpul, obștile s-au unit, alcătuind uniuni de obști, sau „romanii popu-
obști sătești – comunități rurale for- lare”, cum le numea Nicolae Iorga. Erau cnezatele sau „țările”, primele
mate din grupuri de familii care lo- forme românești de organizare politică de tip statal.
cuiau împreună, lucrau pământul în
comun și luau decizii împreună. FORMAȚIUNI POLITICE ROMÂNEȘTI DIN TRANSILVANIA Cronica
voievod – conducător care, pe lângă lui Anonymus, scrisă probabil în secolul al XII-lea, dar oglindind eve-
responsabilitățile de guvernare, avea nimente de la sfârșitul secolului al IX-lea, ne oferă informații despre
rolul principal de a organiza și a con- primele forme de organizare statală din Transilvania. Voievodatele (în
duce armata unei uniuni de obști; titlu cronică sunt numite ducate) de aici s-au opus năvălitorilor maghiari.
purtat de domnii români.
Sunt atestate, pentru sfârșitul secolului al IX-lea și secolul al X-lea, vo-
ievodatele lui Menumorut (în Crișana, cu reședința la Biharea), Glad
(în Banat, cu centrul la Cuvin) și Gelu (în
centrul Transilvaniei, cu reședința la Dăbâ-
ca). Ducele Gelu („Gelou, dux Blachorum”)
Repere cronologice a încercat să țină piept maghiarilor conduși
de Tuhutum, dar a fost înfrânt.
secolele IX-X – voievodatele Pentru secolul al XI-lea, Cronica lui
lui Gelu, Glad și Menumorut. Anonymus menționează voievodatul lui
secolul al X-lea – jupan Gyula în centrul Transilvaniei, cu reședința
Dimitrie și jupan Gheorghe la Bălgrad (Alba Iulia), iar Legenda Sfântu-
menționați de inscripții. lui Gerard voievodatul lui Ahtum, probabil
secolul al XI-lea – voievodate- un urmaș al lui Glad, în Banat. Acesta a in-
le lui Gyula și Ahtum; conducă-
torii Tatos, Seslav și Satza. trat în conflict cu regele maghiar Ștefan I și
secolul al XIII-lea – cnezatele a fost învins.
lui Farcaș și Ioan, voievodatele Prima pagină a Cronicii lui În documentele emise de cancelaria re-
lui Litovoi și Seneslau, Anonymus, Gesta Hungarorum gală maghiară sunt menționate Țara Făgăra-
Țara Severinului. (Faptele ungurilor) șului, Țara Maramureșului și Țara Hațegului.
48 EVUL MEDIU ROMÂNESC