Page 44 - educatie-muzicala-viii

42 Unitatea 4

Sisteme sonore: Sistemul tonal – trăsături generale (actualizare)

Descoperă!

1. Organizează ascendent, în perimetrul unei octave, toate sunetele
naturale cunoscute, pornind de la sunetul DO , respectiv de la sunetul LA.
1
2. Evidențiază poziția semitonurilor în cele două structuri sonore.
Numește tonalitățile obținute.
3. Activitate în echipă: Cântați cele două tonalități, accentuând sonor
poziția semitonurilor.

Amintește-ți!

Ansamblul relațiilor ce se stabilesc între sunetele construi tonalități majore și minore pe fiecare sunet
utilizate de creația muzicală dintr-o anumită etapă muzical cunoscut.
istorică și culturală se numește sistem sonor. Gama este reprezentarea grafică a unei tonalități
Sistemul tonal organizează sunetele în grupe de (prin transcrierea cu note muzicale pe portativ).
8 sunete succesive (7 plus primul repetat), despărțite Tonalitățile se grupează în perechi numite
prin ton sau semiton, numite tonalități. O tonalitate tonalități relative (o tonalitate majoră și una minoră).
este alcătuită din 5 tonuri și 2 semitonuri. Legătura dintre tonalitățile relative este dată de
Există două tipuri de tonalități: tonalități majore și utilizarea aceluiași material sonor (aceleași sunete),
tonalități minore: spre exemplu: Do Major și la minor.
● tonalitatea majoră are semitonurile între trep- Tonalitățile minore au trei ipostaze:
tele III-IV și VII-VIII;
● tonalitatea minoră are semitonurile între trep- la minor Semitonuri
tele II-III și V-VI. Varianta naturală II-III, V-VI
Cel mai important sunet într-o tonalitate este
tonica. Aceasta se află pe primul sunet al scării Varianta armonică II-III, V-VI, VII-VIII
muzicale (treapta I) și este cea care dă numele Varianta melodică II-III, VII-VIII
tonalității. Tonica este sunetul final al unei lucrări
muzicale scrise într-o anumită tonalitate. Se pot

Aplică!

Construiește în caietul de muzică cele trei variante ale tonalității
la minor, folosind caracteristicile din tabelul de mai sus. Verifică rezolvarea
corectă în manualul digital.

Univers muzical

Toate creațiile muzicale culte din secolul al XVII-lea și până în prezent
utilizează un cod însoțit de un număr de clasificare atribuit fiecărei opere
a unui compozitor în ordinea cronologică a creării lor (Simfonia a IX-a în re
minor op. 125 de Ludwig van Beethoven). Fiecărui cod, numit opus și notat
op., i se alătură și tonalitatea în care a fost scrisă lucrarea. Compozitorii din
perioada Barocului și a Clasicismului au manifestat anumite inconsecvențe
în atribuirea numărului de opus propriilor creații. Muzicologii, cercetători
ai istoriei muzicii, au dezvoltat ulterior un sistem de identificare și