Page 64 - educatie-muzicala-viii
P. 64

62                                             Unitatea 6


                         Concertul instrumental: elemente de structură


                Portret de compozitor             Audiție muzicală dirijată

                                              1. Audiază prima parte a Concertului pentru vioară și orchestră op. 64 în
                                            mi minor de Felix Mendelssohn-Bartholdy, notându-ți în caiet impresiile.
                                              2.  Citește  descrierea  de  mai  jos  a  fragmentului  și  răspunde  la
                                            următoarele întrebări:
                                              a) Care sunt secțiunile primei părți a Concertului pentru vioară și orchestră
                                            de Mendelssohn?
                                              b)  Care  sunt  trăsăturile  celor  două  teme  muzicale  expuse  de
                                            instrumentul solist în secțiunea Expoziție?





                                               Tema principală A (expusă în tonalitatea mi minor) este anticipată
                                             de  o  scurtă  introducere  orchestrală  de  aproximativ  două  măsuri  și
         Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809–1847),   este prezentată integral de vioara solistă, fiind reluată în fortissimo de
         compozitor, pianist, organist și dirijor ger-
         man. S-a născut la Hamburg într-o familie   întreaga orchestră.
         de intelectuali. Talentul muzical se mani-
         festă de timpuriu, la 17 ani, compune ca-
         podopera Visul unei nopți de vară, muzică
         de scenă pentru piesa de teatru cu același
         nume  a  lui  William  Shakespeare.  Creația
         sa cuprinde: cinci simfonii (Simfonia ita-
         liană,  Simfonia  Reformării),  12  simfonii
         pentru  orchestră  de  coarde,  uvertura
         Hebridele, 3 concerte pentru pian, 2 con-
         certe  pentru  vioară,  muzică  de  cameră,
         cicluri de lieduri etc.               Tema  secundară  B  (prezentată  în  tonalitatea  Sol  Major)  este
                                             introdusă  într-o  manieră  neobișnuită:  un  dialog  între  instrumentul
                                             solist și orchestră.







                                               Expoziția este urmată de o zonă de dezvoltare a materialului tematic
                                             în  care  elementele  componente  ale  celor  două  teme  sunt  prelucrate
                                             variațional, ritmic, melodic și tonal.
                                               Secțiunea mediană – Dezvoltarea – se finalizează printr-o Cadenza
                                             („cadență instrumentală”), un fragment instrumental solo cu caracter
                                             improvizatoric  menit  a  pune  în  evidență  capacitățile  tehnice  ale
                                             interpretului.
                                               Partea I se încheie cu reluarea secțiunii I (Reexpoziția) într-o formă
                                             variată, extinsă cu o Coda. Reexpoziția debutează cu tema principala
                                             interpretată  de  viori,  flaut  și  oboi  în  piano,  peste  arpegiile  viguroase
                                             ale instrumentului solist. Tema a doua este reluată într-un dialog când
                                             liric, când dramatic între vioara solistă, flaut, oboi și clarinet.
                  Moritz Oppenheim,            Coda readuce elementele tematice A și B în tonalitatea de bază, mi
             F. Mendelssohn-Bartholdy cântă   minor.
                 pentru Goethe (1864)
   59   60   61   62   63   64   65   66   67   68   69