Page 12 - istoria-comunismului-xii

10 CAPITOLUL II DE LA PARTID PERIFERIC LA PARTID UNIC

TERMENI-CHEIE l clandestinitate
AR
PERIFERIC
TID
P
DE LA PARTID PERIFERIC
DE
LA
l organizație-paravan l proletariat DE LA P AR TID PERIFERIC
l deviere de dreapta II LA PARTID UNIC
TID
AR
AR
TID
UNIC

UNIC
P

P
II II LA
LA
REPERE CRONOLOGICE
1921 – Înființarea PCdR
1924 – Scoaterea PCdR în afara legii
1944 – Cooptarea primilor miniștri
comuniști în Guvern
1945 – Redenumirea PCdR în PCR
1948–1965 – PMR, după unificarea PSD
cu PCR
1948–1949 – Sunt excluși 192 000 de
membri de partid (21,13% din total)
1952 – Ana Pauker, Vasile Luca și Te-
ohari Georgescu sunt acuzați de de-
viere de dreapta
1956 – Criticarea cultului personali-
tății lui Gheorghiu-Dej de către Iosif
Chișinevschi și Miron Constantinescu Sursa: FOCR, Cota: 21/1944.
(demiși din funcții în 1957)
1965 – Nicolae Ceaușescu ales secre-
tar general al PCR
1989 – Congresul al XIV-lea, ultimul
din istoria PCR 1. Dinamica Partidului Comunist/ Muncitoresc Român, 1921–1989
Perioada interbelică
După Primul Război Mondial, mișcarea socialistă s-a scindat între mo-
derați și radicali, adepți ai Revoluției bolșevice din Rusia, care răsturnase
regimul țarist în 1917. Divergențele s-au accentuat în 1921, când, la congresul
Partidului Socialist, gruparea radicală a hotărât afilierea la Internaționala a
1. Pe baza lecției și a surselor al- III-a Comunistă (Comintern) – concepută de Lenin ca un partid unic mon-
ternative, aflați circumstanțele dial – și a înființat PCdR. Noua organizație a preluat teza leninistă a drep-
interne și externe ale desfășurării tului minorităților naționale la autodeterminare „până la despărțirea unor
alegerilor din noiembrie 1946.
2. Explicați de ce nu puteau câș- provincii de statul român”, ceea ce a dus la interzicerea activității Partidului
tiga în realitate comuniștii majo- Comunist prin Legea Mârzescu (1924). Partidul a intrat în ilegalitate și a acțio-
ritatea voturilor. nat clandestin, fiind supravegheat de Siguranța statului. Mulți membri au fost
3. Comentați cu argumente urmă- condamnați și închiși în penitenciare (Jilava, Văcărești, Doftana). Influenți în
toarea afirmație a lui Stalin: „Nu anumite medii proletare (ale ceferiștilor și petroliștilor), comuniștii s-au im-
contează cine votează. Contează plicat în mișcările sociale, mai ales în greve, dur reprimate de autorități. În
cine numără voturile”.
perioada interbelică, Partidul Comunist număra circa 1 000 de membri.
Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej, După război
Teohari Georgescu și Vasile Luca, 1950. În contextul prezenței Armatei Roșii pe teritoriul românesc, după 23 au-
gust 1944 comuniștii au jucat un rol tot mai mare în politică. Efectivele lor au
crescut după cooptarea la guvernare și fuzionarea cu social-democrații. La
alegerile din noiembrie 1946, în cadrul coaliției Blocul Partidelor Democrate,
au obținut primul loc prin falsificarea rezultatelor. După interzicerea partide-
lor istorice și autodizolvarea formațiunilor denumite „tovarăși de drum”, PCR
a devenit partid unic, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul
comuniștilor închiși în timpul războiului. Până la începutul anilor 1960, PCR
a urmat cu strictețe linia politică stabilită la Kremlin. În căutare de legitimi-
tate și popularitate în interiorul țării, a adoptat treptat un curs „independent”.
După 1965, utilizarea simbolurilor istorice naționale și apelul la sentimentele
patriotice au fost combinate cu ideologia marxist-leninistă, dând naștere co-
munismului național.

LUPTA PENTRU PUTERE ÎN PARTID
Liderul grupării din închisori, Gheorghiu-Dej, s-a impus în fața celorlalte
două tabere: membrii aflați în clandestinitate în țară (conduși de Ștefan
Foriș) și cei din Uniunea Sovietică (în fruntea cărora se afla Ana Pauker).
Rivalitatea dintre cele trei grupări a fost tranșată de Stalin, care a decis
alegerea unui muncitor de origine română în fruntea partidului.