Page 34 - educatie-plastica-viii

Capitolul II Arta contemporană

1. Direcții de dezvoltare

în artele contemporane

1.1. Introducere în arta contemporană

a. Noțiuni introductive

◼ Prin „artă contemporană” se poate înțelege totalitatea mani-
festărilor artistice desfășurate de la sfârșitul celui de Al Doilea
Război Mondial (1945) până în prezent.
◼ Dezvoltarea curentelor artistice contemporane a fost favorizată
de liberalizarea discursului artistic. Unii artiști au respins formele
tradiționale de artă care, în viziunea lor, nu mai corespundeau
cu noua realitate socială, culturală și politică, punând bazele
avangardei artistice.
◼ Printre curentele de la începutul secolului al XX-lea se numără
fovismul, expresionismul, cubismul, futurismul, arta abstractă,
dadaismul și suprarealismul. Aceste noi curente prezintă diferențe,
dar au în comun expresivitatea, noutatea și libertatea de exprimare.
Fig. 1 Pablo Picasso, Femeie plângând.
Începutul secolului al XX-lea a avut în prim plan nume mari, pre-
cum Pablo Picasso (Fig. 1), Salvador Dalí (Fig. 6), Marcel Duchamp,
René Magritte (Fig. 4), Wassily Kandinsky (Fig. 8), Umberto Boccio-
ni sau Piet Mondrian.
◼ O altă direcție importantă de la începutul secolului al XX-lea a
fost Arta 1900, curent care a grupat mai multe mișcări artistice,
denumite, în funcție de spațiul în care s-au manifestat, Art
Nouveau (Franța), Jugendstil (Germania), Stile Liberty (Italia) sau
Sezessionsstil (Austria). Arta 1900 a apărut ca o reacție împotriva
răspândirii produselor de serie, propunând întoarcerea către natură.
Printre cei mai importanți reprezentanți se numără Gustav Klimt,
Antoni Gaudí, Victor Horta, Hector Guimard și Alphonse Mucha.

Fig. 2 Paul Gauguin, Arearea.
Spectacol dadaist organizat la Cabaret Voltaire.

Fig. 3 Portretul lui Salvador Dalí, artă stradală. Fig. 4 René Magritte, Îndrăgostiții.
32