Page 35 - educatie-plastica-viii
P. 35

Arta contemporană                                                                           Capitolul II


            b. Caracteristici

               ◼ Mesajul  lucrărilor  este  cel  mai  important,  dictând  utilizarea
            tehnicilor care îl pot exprima cel mai bine. Subiectele preferate de
            artiști sunt evoluția politică, dezvoltarea mass-mediei, problemele
            economice  și  crizele  sociale.  Ei  rezonează  cu  problemele  actuale,
            încercând să atragă atenția asupra lor.
               ◼ Accentul  este  pus  pe  implicarea  privitorilor  în  relația  cu  opera
            de  artă.  Sunt  abordate  cu  creativitate  noi  mijloace  de  exprimare
            artistică: happeninguri, performance-uri, instalații artistice.
               ◼ În  perioada  contemporană  se  dezvoltă  artele  cinetice,  cine-
            matografia,  industria  jocurilor  video,  televiziunea  și  procesarea
            computerizată.
               ◼ Printre  cele  mai  importante  curente  artistice  dezvoltate  se
            numără  expresionismul  abstract,  mișcarea  Fluxus,  cinetismul
            și  curentele  op-art  și  pop-art,  arta  brută,  gruparea  CoBrA,  Noul
            Figurativ,  minimalismul,  fotorealismul,  postmodernismul,  arta
            conceptuală și Arte povera.
               ◼ În contextul dezvoltării tehnicii digitale, unii artiști au început să
            se folosească tot mai mult de  fotografie pentru a crea imagini mai   Fig. 6 Umberto Boccioni, Forme unice ale continuității
            apropiate de realitate. Astfel, a apărut fotorealismul, curent în care   în spațiu.
            pot fi încadrați artiștii care încearcă să imite cât mai fidel realitatea.
               ◼ Perioada  contemporană  este  caracterizată  prin  dinamism  și   Fig. 5 Gustav Klimt, Hygieia.
            originalitate,  prin  promovarea  libertății  de  expresie.  Una  dintre
            mișcările artistice care s-au remarcat a fost Fluxus.
               ◼ Mișcarea  Fluxus  s-a  dezvoltat  în  perioada  1960–1970,  fluxus
            însemnând  în  limba  latină  „curgere”.  Artiștii  au  încercat  să
            atragă  atenția  asupra  lucrurilor  care  par  banale,  dar  sunt  pline  de
            semnificații, dezvoltând conceptul de ready-made introdus de Marcel
            Duchamp.  Printre  reprezentanții  mișcării  Fluxus  se  numără:
            George Mačiūnas, Joseph Beuys, Yoko Ono și Nam June Paik.



                        Imagini reprezentative.

                                                                           Fig. 6 Salvador Dalí, Persistența memoriei.


































            Fig. 7  Henri Matisse, Armonie în roșu.                        Fig. 8  Wassily Kandinsky, Improvisation Klamm.
                                                                                                           33
   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40