Page 67 - educatie-plastica-viii
P. 67
Compoziția Capitolul III
b. Proporțiile corpului uman
◼ De-a lungul istoriei artei, proporțiile au
fost influențate de principiile și de caracteris-
ticile epocii sau de diferite canoane și reguli:
în Antichitate, vechile civilizații, care
credeau în magia imaginii, impuneau
canoane rigide, statice, cu reguli stricte
de reprezentare, combinate cu elemen-
te decorative (arta mesopotamiană, arta
egipteană, arhaismul grecesc);
în Evul Mediu, datorită canoanelor reli-
gioase, proporțiile diferă de la un stil la
altul (bizantin, romanic, gotic), în funcție
și de spațiul și de stilul arhitectural;
stilurile clasice (greco-roman, renascen-
tist, neoclasicist) au descoperit idealul
frumuseții fizice și morale, precum și ca-
noanele proporțiilor perfecte; Fig. 5 Tițian, Diana și Callisto.
stilurile anticlasice (baroc, romantism)
pun accentul pe mișcare și pe emoție,
proporțiile fiind adesea exagerate.
◼ Corpul omenesc este un ansamblu de for-
me articulate: cap, torace, bazin, membre
superioare (braț, antebraț, mână) și inferi-
oare (coapsă, gambă, picior).
◼ În Fig. 7 observați cum puteți realiza propor-
țiile corecte, raportate la înălțimea capului.
◼ Capul, considerat unitate de măsură, in-
tră de opt ori în toată înălțimea corpului.
Celelalte părți au următoarele proporții:
trunchiul, inclusiv gâtul, are înălțimea a
două capete; bazinul este egal cu un cap;
coapsele, de la bazin până sub genunchi,
două capete; iar gambele, împreună cu
picioarele, încă două capete;
membrele inferioare sunt egale cu restul
corpului (bazin, torace, gât, cap);
mâinile ajung până la jumătatea coapsei, Fig. 6 Paul Cézanne, La scaldă.
iar cotul ajunge la nivelul taliei (creasta
iliacă).
Fig. 4 Elev, articulațiile corpului uman. Fig. 7 Albrecht Dürer, proporțiile corpului uman.
65
65
