Page 102 - istoria-comunismului-xii

100 CAPITOLUL IX EDUCAȚIA ȘI SPORTUL

REPERE CRONOLOGICE
1948 2 august Decret-lege pentru IX
ȚIA ȘI SPOR
EDUCAȚIA ȘI SPORTUL
TUL
EDUCA
reforma învățământului; 3 august IX IX EDUCA ȚIA ȘI SPOR TUL
Decretul nr. 176 pentru trecerea în Sursa: Muzeul PCR, nr. inv. 25190
proprietatea Statului a Bunurilor
bisericilor congregațiilor, comunită-
ților sau particularilor, ce au servit
pentru funcționarea şi întreținerea
instituțiilor de învățămînt general,
tehnic sau profesional
1968 13 mai Legea privind învățămân-
tul în RSR
1978 21 decembrie Legea nr. 28 a edu-
cației şi învățământului

O întrunire din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului, Bucureşti, 1953.

1. Învățământul public, între educație şi control ideologic

Reforma învățământului public (1948, 1968, 1978)
Din 1948, sistemul de învățământ a fost reorganizat astfel încât să co-
respundă scopurilor ideologice ale regimului comunist, după model sovie-
tic. Decretul pentru reforma învățământului public a impus controlul total
al partidului-stat asupra sistemului educațional. Îndoctrinarea ideologică a
fost principalul obiectiv al politicilor educaționale pe toată durata existen-
ței regimului comunist. Ministerul Educației a fost redenumit Ministerul
Învățământului Public. Școlile confesionale sau particulare au fost desființate,
fiind trecute în proprietatea statului.
Reforma învățământului a fost proiectată pe două direcții: educarea ideolo-
Gheorghe Vasilichi (1902–1974), ab-
solvent de patru clase elementare, gică a tinerelor generații și instruirea resursei umane pentru diferitele ramuri
de profesie tinichigiu, a condus Mi- ale economiei comuniste prin extinderea învățământului tehnic. Autonomia
nisterul Învățământului Public în- universitară a fost suprimată și s-a acordat o atenție aparte pregătirii unor ge-
tre 14 aprilie 1948 – 23 aprilie 1949; nerații de cadre care să aplice politica partidului în aparatul de stat. Din 1948
schimbat din funcție pe motiv de au fost înființate școlile muncitorești de doi ani, care ofereau absolvenților
„sentimentalism față de duşmanul posibilitatea de a-și continua studiile în învățământul superior. În 1953, școlile
de clasă şi liberalism”. au fost transformate în facultăți muncitorești. În anii 1950, au existat situații
când absolvenții facultăților muncitorești nu aveau studii medii.
MANUALUL UNIC DE ISTORIE Prima Transformările intervenite în politicile educaționale după 1965 au fost pu-
edi ție a fost publicată în septembrie
1947, sub coordonarea lui Mihail Roller ternic influențate de direcțiile de dezvoltare ale economiei socialiste (indus-
(1908–1958), unul dintre principalii ide- trializarea forțată etc.), ducând la creșterea importanței studiilor tehnice în
ologi ai stalinismului în România. Ma- defavoarea celor umaniste. Legea din 1968 stabilea o nouă reglementare a po-
nualul a prezentat o istorie falsificată liticilor educaționale, reflectând renunțarea la modelul sovietic. Liberalizarea
şi distorsionată, exagerând rolul şi im- a avut consecință și recuperarea unor elite expulzate în anii 1950 din șco-
portanța slavilor în istoria națională. li, revenite la catedră. Legea a modernizat învățământul și l-a pus formal în
După moartea lui Stalin (1953), pe fon- acord cu tendințele occidentele ale vremii, liberalizarea regimului Ceaușescu
dul distanțării de Uniunea Sovietică, fiind de scurtă durată. Înghețul ideologic intervenit în 1971 a accentuat rolul
s-a renunțat la manual. educației în consolidarea loialității politice a cetățenilor. Disciplinele tehnice
au devenit prioritare. Națiunea socialistă era înainte de toate o națiune de
ingineri. În legea învățământului din decembrie 1978 se sublinia încă din pre-
ambul că tânăra generație trebuia să fie preocupată de alegerea unei profesii
utile, pornind de la „principiul politehnizării”.

EPURAREA („Purificarea învățământului”)
Reorganizarea învățământului de toate gradele a impus epurarea cadrelor
didactice pe criterii de clasă şi origine socială, ducând la excluderi, pensionări
şi arestări abuzive. Criteriile discreționare s-au extins şi asupra elevilor şi
studenților fără „origini sociale sănătoase” sau care aveau opinii „reacționare”
(„chiaburi”, „mic-burghezi”, comercianți, membri ai partidelor istorice). Unii
şi-au negat originea socială, pentru a nu fi excluşi din şcoli, alții au falsificat
fişele de înscriere ori şi-au schimbat numele.