Page 100 - istoria-comunismului-xii

98 CAPITOLUL VIII SOCIETATEA

3. Minorități etnice
Situația minorităților etnice a cunoscut o serie de particularități. Între
1948 și 1956, s-a recurs la strategia stalinistă, potrivit căreia trebuiau
aplicate principiile luptei de clasă. Enunțate în Rezoluția PMR din 12 de-
cembrie 1948, acestea însemnau lupta împotriva „reacțiunii”, a „spiritului
retrograd și a tendinței de izolare a burgheziei naționaliste a minorităților
și combaterea celor care neagă rolul conducător și îndrumător al parti-
dului clasei muncitoare”. Minoritățile erau controlate prin intermediul
unor organizații politice precum Uniunea Populară Maghiară, Comitetul
Antifascist German, comitetele democratice ucrainean, evreiesc, grec ș.a.
În același timp, a crescut numărul școlilor cu predare în limba maternă și
a instituțiilor culturale dedicate minorităților.
Accentele naționaliste ale regimului comunist (1956–1965) au dus la li-
mitarea unor drepturi ale minoritarilor: reducerea numărului publicații-
lor și școlilor cu predare în limba maternă, unificarea universității maghia-
re din Cluj cu cea română (Babeș-Bolyai). În etapa următoare (1965–1971),
de liberalizare a regimului, s-a aplicat o politică favorabilă minorităților:
s-au constituit Consilii ale Oamenilor Muncii de Naționalitate Germană,
respectiv Maghiară (1968), însărcinate cu educația politico-ideologică a
membrilor și stimularea creației artistice în limba maternă. Deși erau or-
gane consultative, cu rol decorativ, fără buget, sediu și angajați, aceste in-
stituții conduse de intelectuali reprezentativi s-au implicat în rezolvarea
problemelor comunităților respective atât cât permiteau cadrele rigide ale
ideologiei și partidului.
După 1972 și până la căderea comunismului, situația minorităților s-a
înăsprit, orientarea național-comunistă a regimului Ceaușescu, preocu-
pat de omogenitatea socială și etnică a „națiunii socialiste”, având reper-
cusiuni negative, obligând mulți germani, maghiari și evrei, nemulțumiți
și de înrăutățirea condițiilor economice, să emigreze. Din punct de vede-
re numeric, cele mai importante minorități au fost maghiarii, germanii,
evreii și romii.

Maghiarii
 1948–1956: 2 200 de școli primare și secundare în limba maghiară, o
universitate, mai multe teatre, muzee, publicații.
l Pe baza cunoștințelor dobândite și  Revoluția din Ungaria (1956) val de represiune (26 500 de ma-
a surselor A, B și C, compară situația ghiari arestați pentru „revizionism”) – comasarea școlilor române și
celor patru minorități prezentate. Gă- maghiare, a universităților Babeș și Bolyai din Cluj (1959).
sește asemănări și deosebiri. Pentru  Perioada de liberalizare: studiouri regionale de radio cu emisiuni în ma-
o perspectivă mai amplă, poți utiliza ghiară, Editura Kriterion, redacția de limbă maghiară a TVR (anulate în
conținut online: https://www.ciomir- deceniile opt–nouă).
tan.ro/etnii-si-minoritati-in-roma-  Proteste împotriva Sursa: www.comunismulinromania.ro
nia-contributii-cultu- regimului Ceaușescu
rale-si-sociale/; prin reprezentanți ai
http://www.edrc.ro/
docs/docs/etnomobi- comunității (Király
litate/Intregul_volum. Károly, Demény La-
pdf jos, Szabó Gyula ș.a.):
scrisori colective, re-
dactarea de samiz-
date, distribuirea de
maghiari  1986–1989
manifeste.
cca 30 000 de ma-
ghiari au emigrat în
romi
Asemănări Ungaria.
și deosebiri

evrei
germani Scriitorul István Nagy (rectorul Universității

Bolyai, 1950–1952), într-un grup de prieteni.