Page 42 - istoria-comunismului-xii

40 CAPITOLUL V REPRESIUNEA POLITICĂ

Legislație și instituții represive
Gheorghe Principalele instituții represive ale regimului comunist din România
Pintilie au fost Ministerul de Interne, Ministerul de Justiție și organele admi-
(1902–1985), nistrației teritoriale, Procuratura – ca parte a autorității judecătorești –,
spion sovietic,
general de Siguranța (devenită Securitate), Jandarmeria și Poliția (Miliția, din 1948),
Securitate, Propaganda, reorganizate după model sovietic, avizate de consilieri so-
a condus vietici. În a doua parte a anilor 1940, sistemul judiciar al aparatului re-
DGSP/DGSS presiv a fost impregnat de metode și reglementări de tip sovietic. Atunci
în perioada au funcționat Tribunalele Poporului, acuzatorii publici și alte categorii de
1948–1963. proveniență sovietică. De exemplu, instituția asesorului – de tip bolșevic,
Ca lider al
principalei instituții represive, poartă funcțională în Rusia din 24 noiembrie 1917 – a fost introdusă în sistemul
răspunderea pentru toate atrocitățile juridic românesc prin Legea organizării judecătorești din 1947.
petrecute în mandatele lui (arestări,
anchete inumane, deportări, Instituirea terorii prin Tribunalele Poporului (emanație a Justiției
internări administrative, crime). populare), înființate pentru judecarea prezumtivilor criminali de război:
Completul de judecată era format din nouă membri – doi magistrați nu-
Col. magistrat Alexandru Petrescu
(1895–1977) a dat cele mai multe miți și șapte judecători ai poporului trași la sorți de ministrul justiției,
sentințe grele în marile procese. Între care depuneau jurământul de credință al corpului judecătoresc înaintea
acestea, procesul fruntașilor PNȚ ministrului justiției, pentru a marca formal practica judiciară, deși nu
(lotul Tămădău aveau pregătire în domeniu. Completele de judecată au făcut parte din
sau Maniu), aparatul represiv, camuflând procesele politice în litigii penale. „Procesul
primul lot al
„sabotorilor” de supunere a justiției începe imediat după preluarea puterii politice de
de la Canalul către comuniști, acesta fiind unul dintre obiectivele prioritare ale nou-
Dunăre‑Marea lui regim. Instanțele de judecată au fost subordonate, succesiv”, atât prin
Neagră, Legea nr. 312/1945 privind judecarea criminalilor de război, cât și prin
procesul legea de organizare a justiției din 24 noiembrie 1947. (Raport final)
organizației
anticomuniste
Sumanele
Sursa: FOCR,
Negre ș.a. Cota: 13/1970. SURSA
A

APROFUNDEAZĂ
Iuliu Maniu a fost condamnat la
temniță grea pe viață și a murit la 5
februarie 1953 în condiții de exter-
minare, în penitenciarul Sighet, la
vârsta de 80 ani. În ultimul cuvânt
adresat instanței, a spus:
„Vă puteți Dvs. închipui că nu este
un lucru ușor pentru mine ca eu,
care o viață întreagă de om am
sacrificat‑o pentru prosperitatea
acestei Țări, să fiu acum acuzat cu
următoarele drăgălășenii: înaltă
trădare, spionaj, complot, răzvră-
tire, război civil, război contra Ru-
siei, instigate de mine. [...] Toate
acestea sunt pure neadevăruri.”
l Pornind de la sursele A și B, ana- Boxa acuzaților în procesul lotului Iuliu Maniu, ultimul cuvânt adresat instanței, 1947.
lizează mesajul transmis de Iuliu Sursa: FOCR, Cota: 19.
Maniu la procesul liderilor PNȚ.
l Află mai multe despre represiune, SURSA SCOPUL REPRESIUNII
pe pagina CNSAS: Ancheta PCR din B
1968 privind abuzurile SECURITĂŢII. SCOPUL FINAL: crearea „omului nou”; ideologizarea tuturor domeniilor,
prin dislocuire instituțională și înlocuirea mentalităților, convingerilor etc.

l Anihilarea dușmanului ideologic (in- l Reeducarea totală a societății prin re-
tern/ „reacțiunea internă”: „dușmanii educarea carcerală (a. violentă, de tip
poporului”, „chiaburii”, „burghezo‑mo- Pitești/„fenomenul Pitești”; b. nonvio-
șierii”, legionarii etc. și extern/ „reac- lentă/prin „autoanaliză”, de tip Aiud).
țiunea externă”)