Page 44 - istoria-comunismului-xii
P. 44

42 CAPITOLUL V    REPRESIUNEA POLITICĂ



       SECURITATEA:  înființată  pe  structurile  fostei  Siguranțe  TRUPELE DE SECURITATE: înființate prin Decretul nr.
       (Direcția Generală a Siguranței Statului), după model sovie-  163/7 februarie 1949; prin Decizia ministerială nr. 84/24 mar-
       tic și sub directa asistare a consilierilor sovietici. În perioada   tie 1949, Secretariatul General pentru Trupe din MAI a devenit
       1948–1989, a fost reorganizată de câteva ori: DGSS, MSS, DSS,   Comandamentul Trupelor MAI, în cadrul căruia s‑a creat Co-
       în funcție și de statutul de subordonare față de MAI/MI. A fost   mandamentul Trupelor de Securitate.
       structurată în Direcții: Servicii, Secții, Birouri, cu coresponden-  În perioada de maximă represiune, trupele de Securitate au
       tele lor regionale. Eficiența represivă a structurilor Securității   participat la reprimarea revoltelor țărănești, a rezistenței din
       a crescut și s‑a diversificat de la un stalinism bazat pe teroare   munți, la asigurarea pazei în penitenciare și colonii de mun-
       fizică și psihică (Gheorghiu‑Dej), la acapararea societății prin   că etc.
       instalarea fricii de Securitate, mijloace de șantaj, intimidare,
       dezinformare, internări în azile psihiatrice, violența fizică fiind
       în parte înlocuită de metode de psihologie subliminală și psi-  Experții IICC(ME)R
       hiatrice (Nicolae Ceaușescu). Numărul lucrătorilor Securității   susțin, pe baza
       a ajuns la 15 000 și al informatorilor la peste 135 000 în anii   documentelor
                                                                  din arhiva
       1980, comparativ cu începutul anilor 1950 (circa 3 000 de lu-  Securității, că
       crători, în jur de 42 000 de informatori).            sublocotenentul
       La 3 aprilie 1968 s‑a înființat CSS, „organ central al administra-  Liviu Pangrațiu a
       ției de stat”, desprins total de MAI.                 condus plutonul
       „...a fost implicată în toate acțiunile inițiate de PCR, de la ne-  care i-a executat
       utralizarea oponenților politici din cadrul partidelor politice   pe Dumitru
                                                               Toader, fostul
       dizolvate (Mișcarea Legionară, PNȚ, PNL, PSD) sau a luptăto-  primar din Rebra,
       rilor din rezistența armată, până la transpunerea în practică   Ioan Burdeț,
       a reformelor inițiate de partid în vederea edificării statului   proprietarul unui
       socialist,  colectivizarea  agriculturii,  reforma  învățământului,   local din sat, și
       reforma cultelor religioase și asigurarea îndeplinirii obiecti-  Leonida Bodiu,
       velor  economice,  precum  construirea  Canalului  Dunăre‑Ma-  fost căpitan în   Leonida Bodiu (1916–1949), victimă.
       rea Neagră, politica de industrializare, colectarea produselor   garda Regelui Mihai, membri ai grupării de partizani „Garda
       agricole etc.”. (Enciclopedia Represiunii..., vol. 4)     Albă”. Acesta a recunoscut că a fost de față, dar a negat
                                                                  implicarea în asasinat. (https://evz.ro/interviu-cu-un-
       ETAPE                                                        securist-reconstituirea-unui-asasinat-849241.html)
       I. 1948–1958: prima etapă de represiune, de tip stalinist;
       II. 1958–1968: delimitată de ultimul mare val represiv (1958–
       1959/1960), determinat de retragerea trupelor sovietice;  JUSTIŢIA (POPULARĂ): în timpul regimului comunist a
       III. 1968–1978: Partidul condamnă formal represiunea de tip   fost subordonată „dictaturii proletariatului”, în totală contra-
       stalinist  de  la  sfârșitul  anilor  1940  și  din  anii  1950,  angaja-  dicție cu principiul separării puterilor în stat; după modelul
       ții Securității sunt mai școliți și practicile represive depășesc   sovietic, justiția s‑a transformat și în România într‑un mijloc
       stadiul contondent prin măsuri mai elaborate;       de control social, devenind un instrument al represiunii.
       IV. 1978–1989: crește numărul angajaților și al informatorilor,
       structura aparatului represiv se birocratizează excesiv.  Lucrețiu Pătrășcanu (1900–1954), avocat și licențiat în științe
                                                           economice, unul dintre puținii intelectuali ai PCR la începu-
       OBIECTIVE                                           turi, primul ministru comunist al justiției; în mandatul său a
       I. cele mai multe și mai mari confruntări cu „dușmanul de cla-  fost adoptată legislația pentru instituirea tribunalelor popo-
       să”: legionari (reali și inventați), mișcarea de rezistență, clerici   rului, legislația implementării justiției populare în România
       de toate confesiunile, țărani, intelectuali, vechea clasă poli-  și au fost intrumentate primele mari procese de tip stalinist.
       tică etc.;                                          Arestat el însuși în 1948, a fost condamnat la moarte și exe-
       II. în special împotriva foștilor legionari, intelectualilor, țăra-  cutat în noaptea de 16/17 aprilie 1954.
       nilor care se mai împotriveau colectivizării;
       III. aparatul Securității urmărește în special „probleme” care   ETAPELE STALINIZĂRII JUSTIŢIEI
                                                           I. 1944–1946: epurarea magistraților vechiului regim; tribuna-
       aduc atingere controlului ideologic intern și imaginii regimu-  lele poporului (ministru al justiției, Lucrețiu Pătrășcanu);
       lui și conducătorului (N. Ceaușescu) pe plan extern, pe fondul   II. 1947–1952: noua Justiție populară este construită cu ajuto-
       invadării  Cehoslovaciei  (1968),  al  Mișcării  pentru  drepturile   rul consilierilor sovietici.
       omului și Grevei minerilor din Valea Jiului – 1977;
       IV. supravegherea și controlul ating cote maxime, în contextul   Primul Consiliu de Miniștri procomunist, prezidat de Petru Groza.
       creat de evenimentele anterioare, care atrag alte mișcări, pre-  În dreapta imaginii, Lucrețiu Pătrășcanu, 6 martie 1945.
       cum SLOMR (1979) sau Revolta muncitorilor de la Brașov (1987).

       MILIŢIA: „Organul de stat care are drept scop menținerea
       ordinii și a securității publice, prin apărarea proprietății soci-
       aliste, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor”. Înfi-
       ințată prin Decretul nr. 25/23 ianuarie 1949 – Direcția Generală
       a Miliției, structură a MAI care înlocuia Poliția și Jandarmeria
       (ale cărei unități au trecut la DGM); vechii jandarmi au fost în-
       locuiți cu „elemente cu origine socială sănătoasă”, cu o pregă-
       tire școlară și profesională slabă; în 1968, DGM a fost înlocuită
       cu Inspectoratul General al Miliției (IGM).
       A constituit una dintre pârghiile de control asupra românilor,
       în colaborare cu Securitatea. În anii 1970–1980 a participat la
       reprimarea revoltelor anticomuniste și la punerea în aplica-
       re a politicii demografice a regimului (în baza Decretului nr.
       770/1966) etc.
                                                           Sursa: FOCR, Cota 88/1945.
   39   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49