Page 40 - istoria-comunismului-xii

38 CAPITOLUL V REPRESIUNEA POLITICĂ

TERMENI-CHEIE l represiune
l genocid l teroare l crime
împotriva umanităţii l regim ilegitim
și criminal l sistem concentraţionar

REPERE CRONOLOGICE

(începutul represiunii)
1944 august: sovieticii iau prizonieri
de război 100 000 de militari și civili
români
1945 30 martie: Legea nr. 217 – purifica-
rea administrațiilor; 24 aprilie: Legea
nr. 312 – urmărirea și sancționarea ce-
V
V
1947 5 decembrie: Legea organizării ju- V
lor vinovați de dezastrul țării sau de
crime de război
decătorești; 30 decembrie: Abdicarea
REPRE
REPRESIUNEA
SIUNEA
forțată a regelui Mihai, proclamarea REPRE SIUNEA
republicii
POLITICĂ
POLITICĂ
1948 28 august înființarea Securității POLITICĂ
1949 15 ianuarie: introducerea pedep-
sei cu moartea („trădare de patrie”,
„trecere în slujba dușmanului” ș.a.)
1950: înființarea Coloniilor de Muncă;
internări și dislocări prin decizie admi-
nistrativă a MAI 1. Legislație și instituții represive:
1952 19 iunie: Legea înființării Procu-
raturii Securitate, Miliție, Trupe de Securitate, Justiția
1953 14 mai: modificarea Codului Penal Introducere în studiul represiunii
(reprimarea subminării economiei na-
ționale; sabotajul contrarevoluționar) Represiunea practicată de regimul comunist din România a însemnat
lichidarea prin abuz, violență și teroare a tuturor formelor de organiza-
re, a acțiunilor sau intențiilor de nonconformism ideologic – rezistență
activă, opoziție/disidență sau revoltă; totalitatea mijloacelor de constrân-
gere (instituționale, fizice, economice, psihomorale) și de torturare folo-
Ana Pauker site pentru a impune o viziune unică, planificată și centralizată asupra
(n. Hana
Rabinsohn, societății, în folosul unui grup restrâns care a acaparat ilegitim puterea,
1893–1960), în „numele poporului”, prin încălcarea programată și consecventă a drep-
lidera grupării/ turilor și libertăților constituționale ale individului. Represiunea a cunos-
facțiunii cut intensități și forme diverse, de la teroarea din anii 1945–1950, la for-
externe mele mai elaborate de după 1965. O trăsătură evidentă a fost colaborarea
(„moscovite”)
a PCR din dintre principalele instituții represive. Pe măsură ce lucrătorii Securității
ilegalitate, s-au profesionalizat cu cadre tot mai specializate, sistemul concentrațio-
vicepremier nar și controlul asupra societății au fost mai eficiente.
și ministru Termenul „represiune” este folosit în general pentru a indica pedep-
de externe (1947–1952); epurată sirea adversarilor ideologici („dușmanii poporului”, „contrarevoluționa-
în 1952 sub acuzațiile de „deviere rii”, „bandiții”), reali sau potențiali/presupuși/inventați. Raportul Final al
de dreapta”, „cosmopolitism”, Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
„activități antipartinice”.
echivalează represiunea cu genocidul.
Gheorghe
Gheorghiu-Dej
(1901–1965), liderul REFLECTEAZĂ
grupării/
facțiunii interne SURSA „În prezenta Convenție, genocidul se referă la oricare dintre actele de
(naționale) a PCR, A mai jos, comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau numai în
secretar general/ parte, un grup național, etnic, rasial sau religios, cum ar fi:
prim‑secretar
al partidului a) omorârea membrilor unui grup; b) atingerea gravă a integrității fizice sau
(1945–1954, 1955– mentale a membrilor unui grup; c) supunerea intenționată a grupului la
1965), președinte condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială;
al Consiliului d) măsuri care vizează scăderea natalității în sensul grupului; e) transfera-
de Stat al RPR (1961–1965). Sursa: FOCR, rea forțată a copiilor dintr‑un grup într‑altul.” (Convenția pentru prevenirea
Pentru a‑și întări puterea, în Cota 275/1945. și reprimarea crimei de genocid, 9 decembrie 1948)
1952 a îndepărtat din conducere
grupul Ana Pauker‑Teohari l Menționează, pe baza informațiilor acumulate, împrejurările politice
Georgescu‑Vasile Luca. și militare care au făcut necesară adoptarea Convenției.