Page 68 - istoria-comunismului-xii

66 CAPITOLUL VI FORME DE OPOZIȚIE ȘI CONTESTARE

2. Disidența
Definirea disidenței. Context extern
În înțelegerea comună, disidentul și disidența trimit la membrii de par-
tid și la acțiunile lor reformatoare din interiorul partidului, disidența fiind
o reacție legitimă în raport cu politica partidului. Potrivit definițiilor de
dicționar, disidentul este „persoana care are păreri sau opinii deosebite față
de colectivitatea, organizația etc. din care face parte”, iar disidența este „sci-
ziune formată prin acțiunea unui astfel de grup”. Cu toate acestea, opozanți
recunoscuți ai regimurilor comuniste au respins eticheta de „disidenți” toc-
mai pentru a nu fi confundați cu membrii de partid care propuneau ame-
liorarea controlului ideologic, în vreme ce opozanții practicau mai degrabă
diverse tipuri de rezistență, împotrivire, opunere la controlul ideologic.
Încadrarea opozanților în categoria largă a disidenței s-a produs oda-
tă cu apariția primelor voci publice neconforme cu ideologia oficială în
Uniunea Sovietică. Principalii promotori au fost jurnaliștii occidentali, care
CENZURA scriind despre aceștia ca disidenți au încercat să-i protejeze de represiune,
„Mecanismul era alcătuit din mai prezentându-i ca reformatori, în comparație cu „opozanții”, care se împotri-
multe instituții (aranjate piramidal); veau regimului și erau susceptibili de pedepse grave. Dacă șeful principalei
sus, în vârful piramidei, se aflau șe- instituții represive sovietice (KGB), Iuri Andropov, a numit disidența „boală
ful statului (marele cenzor) și parti- mintală”, președintele american Jimmy Carter a transformat problematica
dul, de unde veneau ordinele, urma drepturilor omului într-o prioritate a administrației sale, reflectată în di-
Securitatea, apoi Cenzura (DGPT – plomație. Odată cu Actul Final de la Helsinki, în țările aflate sub controlul
Direcția Generală a Presei și Tipă- ideologic al Moscovei, tot mai mulți opozanți și disidenți, fie individual, fie
riturilor, care s-a desființat în 1977, în grup, au cerut public respectarea drepturilor și libertăților.
multe atribuții fiind preluate de Con-
siliul Culturii și Educației Socialiste).
Cenzura dădea dispoziții și ordine CE SUNT DISIDENȚII?
(primite de la partid) către redacții
și edituri. Prima treaptă a ierarhiei SURSA „Activiștii disidenți din Europa de Est provin din stratul educat al
(baza piramidei) era autocenzura, A societății, ceea ce se numește intelighenția. Ei sunt femei și bărbați
care era și cea mai eficientă...” . de toate vârstele, dedicați politic, idealiști, pe care zelul și angajamentul
(Liliana Corobca, despre Cenzură) lor îi predispun la a plăti regimului pentru comportamentul deschis,
nonconformist, un preț personal substanțial.”
REPERE CRONOLOGICE (Raport CIA, „Weekly Summary”, 27 aprilie 1977)

1965–1968 Manifestații publice ale SURSA „Cei pe care îi numiți «disidenți» nu sunt decât niște oameni ca toți
B ceilalți, care însă au învățat să raționeze cu mintea lor, și nu bazându-se
opozanților ruși
1975 România semnează Actul Final pe vreo schemă prestabilită […]. Ceea ce face din cineva un disident este
de la Helsinki armonia dintre cuvintele și viața lui, pe de o parte, și convingerile lui, pe de
1977 ianuarie Carta 77, manifestul altă parte.” (Vladimir Bukovski, disident rus, 1978)
inițiativei civice cehoslovace, pentru
SURSA „O stafie bântuie Europa de Est: stafia a ceea ce în Occident se numește
drepturile omului; februarie – martie
Mișcarea pentru drepturile omului C «disidență». Năluca aceasta nu a apărut din neant. Este consecința
din România; august Greva minerilor firească și inevitabilă a etapei istorice a obsedantului sistem actual. [...] Cine
din Valea Jiului sunt acești așa-ziși disidenți? De unde vine punctul lor de vedere și care este
1979 SLOMR acela? Are vreo importanță? [...] Este potrivit să ne referim la «disidenți ca
1980 septembrie Polonia: opoziție»? Dacă da, ce anume este o astfel de opoziție în cadrul actualului
Solidarność (Solidaritatea) sistem? Ce face? Ce rol joacă în societate? Care sunt speranțele și pe ce se
1987 15 noiembrie Revolta muncito-
rilor de la Brașov bazează ele? Este în puterea disidenților – ca o categorie de subcetățeni
1989 2 martie Corneliu Babeș se au- din afara sistemului puterii – să aibă vreo influență asupra societății și
toincendiază pe pârtia de schi din sistemului social? Pot ei să schimbe ceva?”
Poiana Brașov (Václav Havel, Puterea celor lipsiți de putere, 1978)
SURSA „Intelectualul înseamnă libertate de gândire fără tabúuri, de expresie,
ȘTIAI CĂ...? D fără constrângeri, de circulație, fără bariere ș.a.m.d.; atitudinea critică
este de asemenea o caracteristică intrinsecă a neliniștii intelectuale. [...]
l 1977 a fost declarat Anul drepturi-
lor omului. Intelectualii au fost și sunt, prin definiție, critici ai societății în care trăiesc.”
l Virgil Ierunca a caracterizat atmos- (Mihai Botez, Intelectualii din Europa de Est…)
fera anului 1977 ca „primăvară a fri- 1. Identifică în sursele A–D și scrie în caiet trăsăturile disidenților.
gului moral și civic”.
l Jurnaliștii francezi au supranumit 2. Explică într-o frază, folosind vocabularul propriu, ce înseamnă „a raționa
Mișcarea Goma – „Cutremurul oame- cu mintea ta”.
nilor”, cu trimitere la cutremurul pro- 3. Aplică ideile reieșite din sursa C la cazul românesc.
dus ulterior începerii Mișcării, și care 4. Reține ideea de bază din sursa D și formulează o concluzie generală pe
a zguduit pământul la 4 martie 1977. baza surselor A–D, folosind limbaj istoric.