Page 38 - istorie-viii-b
P. 38

36           Unitatea 4. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ















         LECȚIA 2
         Așezarea slavilor la sudul Dunării.

         Romanitatea orientală




        CRONOLOGIE                         Dacia postromană  Momentul retragerii stăpânirii romane din Dacia a
                                           fost determinat de intensificarea atacurilor migratorilor germanici – goți –
        l  306–337 domnia lui Constantin cel Mare
                                           în zona provinciilor dunărene. Decizia definitivă a fixării apărării pe linia
        l  376 înfrângerea goților de către huni  Dunării a fost luată de împăratul Aurelian. Imperiul roman de răsărit a men-
        l  454 înfrângerea hunilor de către gepizi  ținut frontiera dunăreană până în anul 602. Contactul permanent cu fosta
        l  527–565 domnia împăratului Iustinian  provincie Dacia și cu populația daco-romană rămasă la nord de fluviu, timp
                                           de peste trei secole, a avut un rol important în consolidarea componentei
        l  602 așezarea slavilor la sud de Dunăre
                                           romane nord-dunărene. Ideea restaurării administrației romane în spațiul
                                           vechii  provincii  Dacia  a  devenit  realitate,  chiar  dacă  doar  parțial,  pe  vre-
        ŞTIAȚI CĂ...                       mea împăraților Constantin cel Mare și Iustinian. Au fost refăcute o serie de
        l  Tezaurul  „Cloșca  cu  puii     așezări din stânga Dunării, ca Dierna, Drobeta, Sucidava, și drumul ce lega
         de aur”, ascuns de vizigoți,      Sucidava de Romula. Autoritatea romană a fost împinsă, spre nord, până la
         sub  presiunea  hunilor,  în       imensul val de pământ cunoscut sub numele de Brazda lui Novac. Misio-
         zona Pietroasele (jud. Bu-            narismul creștin a îmbogățit vocabularul autohtonilor cu terminologia
         zău), a fost descoperit în              latină a noii credințe.
         1837, cele 12 piese păs-
         trate  până  în  prezent,                   Valurile de migratori s-au revărsat timp de
         din totalul de 22, cân-                  un mileniu, între sec. III–XIII, peste teritoriul   Comunitățile
         tărind aproape 20 kg?                    fostei provincii Dacia. Goții au fost urmați de   alogene rămase în
        l  În anul 328 a fost inau-               huni, gepizi, avari și slavi. Pe vremea huni-  mijlocul romanicilor
         gurat un nou pod peste                  lor, orașele au fost complet abandonate, nu-  au fost asimilate
         Dunăre, între Oescus și                mele lor fiind date uitării. Orășenii s-au retras   treptat, limba latină și
         Sucidava?                             în zonele împădurite și muntoase, dar au conti-  creștinismul jucând
        l  În sec. III, teritoriul țării      nuat să folosească termenul pavimentum, care, cu   un rol decisiv.
         noastre  era  acoperit  de           timpul, s-a transformat în pământ.
         păduri  în  proporție  de
         70–75%?                               Aşezarea slavilor la sud de Dunăre Dintre migratori, slavii au
        l  Există  specialiști  care             influențat cel mai mult evoluția romanității orientale. În secolul al
         susțin că abia în timpul
         domniei   împăratului                      VI-lea s-au stabilit în Moldova și Muntenia, iar în cel următor au
         Heraklius  (610–641)  s-a                  pătruns în Transilvania. În anul 602, profitând de conflictele in-
         produs  scindarea  romanității             terne din Imperiul Roman de Răsărit, cea mai mare parte a lor a
         orientale în două ramuri?           trecut la sud de Dunăre, rupând legăturile dintre populația romanică de
                                           la nord de fluviu și Imperiul roman. Acesta din urmă, redus la spațiile de
                                           influență  greacă,  în  urma  pătrunderii  slavilor  în  Balcani  și  a  expansiunii
        IUSTINIAN (482–565)                arabo-islamice în provinciile asiatice și africane, s-a transformat într-un
                            Ultimul mare îm-  imperiu de limbă greacă. Masa slavilor sud-dunăreni a scindat romanitatea
                            părat  al  Impe-  orientală în două ramuri.
                            riului  Roman  de
                            Răsărit.  La  co-  Romanitatea orientală La sud de Dunăre, o mare parte a populației ro-
                            manda sa, a fost
                            construită  bise-  manice a fost asimilată de slavi, în timp ce comunitățile refugiate spre sud și
                            rica  Sf.  Sofia  din   vest și-au conservat identitatea lingvistică și culturală, în zone mai greu ac-
                            Constantinopol.  cesibilie și mai puțin ospitaliere. Așa au apărut macedo-românii, istro-ro-
                                           mânii și megleno-românii. La nord de Dunăre, slavii, rămași în număr mic,
                                           au fost asimilați cu timpul de romanici. Izolați în mijlocul slavilor, până când
                                           maghiarii au creat o breșă, românii aveau să împrumute de la aceștia ele-
                                           mente lingvistice și instituționale.
   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43