Page 40 - istorie-viii-b

38 Unitatea 4. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ

LECȚIA 3
Poporul român – popor romanic

CRONOLOGIE Formarea poporului român și a limbii române se înscrie în proce-
sul mai amplu de formare a popoarelor și limbilor neolatine. Procesul s-a
l 15 d.Hr. înființarea provinciei Moesia desfășurat în două mari etape: romanizarea populației autohtone, în urma
l 46 d.Hr. includerea Dobrogei în provincia
Moesia extinderii stăpânirii romane, și asimilarea elementelor migratoare, după
l 587 lupte avaro-romane în Balcani; înre- sedentarizarea acestora.
gistrarea cuvintelor torna, torna, fratre (în- În zona Dunării de Jos, influențele civilizației romane au început să se
toarce-te, frate) simtă încă din secolele II–I î.Hr. Următoarele două secole au stat sub sem-
l 813 Conciliul de la Tours nul cuceririi romane și organizării provinciilor Moesia și Dacia. Autohto-
l 842 Jurământul de la Strasbourg nii, geto-daco-moesi, au fost supuși procesului de romanizare, susținut de
instituțiile imperiale. Spațiul a fost cucerit și colonizat cu cetățeni romani,
atât agricultori, cât și meșteșugari, comercianți și funcționari. Modul de
GHEORGHE I. BRĂTIANU (1898–1953)
viață roman s-a impus în primul rând în mediul urban. Armata a oferit
tinerilor daci șansa de a deveni cetățeni romani. Începute de împăratul
Traian (de exemplu: ala I Ulpia Dacorum, în Capadocia), recrutările vor fi
continuate de urmașii săi.
Treptat, chiar și dacii liberi au fost romanizați, procesul de asimilare
a acestora intensificându-se după retragerea stăpânirii romane din Dacia.
Păstrarea legăturilor cu Imperiul roman până în anul 602 și creștinarea
daco-romanilor au consolidat componenta romanică nord-dunăreană.
Stabilirea slavilor în sudul Dunării a accelerat particularizarea romanită-
ții de la nord de fluviu și a înlesnit asimilarea „insulelor” slave rămase în
zonă. Etnogeneza românească s-a încheiat în secolele VIII–IX, odată cu
Fiul lui Ion I.C. Brătianu, politician și istoric,
autor al volumului O enigmă şi un miracol procesul de transformare a limbii latine într-o nouă limbă.
istoric: poporul român, prin care răspunde
profesorului său de la Sorbona, Ferdinand Caracterul romanic al limbii române Ca orice limbă neolatină,
Lot, susținător al tezei formării poporului ro- limba română provine din latina populară și are o structură tripartită:
mân la sud de Dunăre. Arestat de autoritățile 1) substratul – rămășițele limbii vorbite de traco-daci; 2) stratul latin –
comuniste, a murit în închisoarea Sighet.
structura gramaticală și cea mai consistentă parte a lexicului de bază și
3) adstratul slavic – contribuția lexicală și fonetică a elementului migrator.
ŞTIAȚI CĂ... În urma stabilirii slavilor la sud de Dunăre, s-au format patru dialecte ale
l La începutul sec. I î.Hr., în cetatea dacică de la limbii române: daco-român – la nord de fluviu, mace-
Tilișca se confecționau denari romani? do-român/aromân, megleno-român și istro-român
l Noțiunea de bătrân provine din latinescul ve- – la sud de fluviu. Stabilirea secolelor VIII–IX ca Etnogeneza
teranus? moment de încheiere a etnogenezei românești românească s-a
l Analizarea vocabularului poeziilor lui Mihai s-a făcut printr-o operațiune de sincronizare cu desfășurat în secolele
Eminescu arată că din totalul de 3 607 cuvinte, procesele similare care au dat naștere popoarelor I–II – VIII–IX, la nord și
46,60% au origine latină și o frecvență de uti- și limbilor romanice occidentale, conciliul de la la sud de Dunăre, sub
lizare de 83%, în timp ce cuvintele slavone au forma a două sinteze:
o pondere de 18,81% și o frecvență de 6,93%? Tours și „jurământul de la Strasbourg” demon- romanizarea Daciei/
strând existența unei limbi noi, de proveniență dacilor și asimilarea
latină, în spațiul fostei provincii Galia. slavilor.