Page 36 - istoria-comunismului-xii

34 CAPITOLUL IV ROMÂNIA ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE POSTBELICE

1 „Prețul succesului” în politica externă
În domeniul politicii externe, Nicolae Ceaușescu a continuat direcțiile
fixate de Gheorghe Gheorghiu-Dej: autonomia în cadrul blocului comu-
nist, intensificarea raporturilor politice, economice, culturale și științifi-
ce cu Occidentul, interesul crescând pentru țările Lumii A Treia (Africa,
America Latină, Asia), colaborarea cu statele comuniste aflate în conflict
cu Uniunea Sovietică (Albania, China, Iugoslavia), participarea activă în
organismele internaționale. Apogeul s-a înregistrat în anii 1960–1970,
când lideri importanți ai „lumii libere”, motivați de interese economice și
politice, i-au primit în cancelariile occidentale pe Nicolae Ceaușescu și pe
prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer (1961–1974).
Situația s-a schimbat în anii 1980, pe fondul mai multor mutații geopo-
litice. Președintele american Ronald Reagan (1981–1989) a numit Uniunea
Sovietică „imperiu al răului” și a impus o atitudine dură față de statele
Tratatului de la Varșovia. Nerespectarea drepturilor omului, admise for-
DESCOPERĂ mal și la București prin semnarea Actului Final de la Helsinki, a atras nu-
meroase critici în străinătate. Secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov
SURSA „Loviturile abia începeau. (1985–1991), a criticat regimul comunist român pentru respingerea refor-
A Actul Final de la Helsinki s-a melor economice și politice aplicate în Uniunea Sovietică (perestroika).
dovedit o armă mortală în discre- Ultimii ani ai comunismului românesc se caracterizează printr-o izolare
ditarea regimului Ceaușescu. În
iulie 1987, Amnesty International accentuată pe scena internațională.
a publicat un raport pe tema ne-
respectării drepturilor omului în
România. Asupra aceluiași subiect, 3
președintele Reagan îl atenționase 2
pe Ceaușescu, în februarie 1988,
printr-o scrisoare. Drept răspuns,
liderul român a anunțat Casa Albă
că renunță la clauza națiunii ce-
lei mai favorizate.” (Lavinia Betea,
Ceauşescu şi epoca sa)
SURSA „Era foarte clar că Gorbaciov
B își dorea un alt conducător al
partidului din România. Tot ceea ce
critica el – se referea la timpul lui
Brejnev în Uniunea Sovietică, un
timp ce fusese considerat al stag-
nării, corupției, nepotismului – se
potrivea să gândești că e pentru 4
Ceaușescu. Critica tărăgănarea de
către «unii» a măsurilor de reformă
și neglijarea necesităților popu-
lației, deficiențele democrației și
îndepărtarea partidului de popor.”
(Lavinia Betea, Partea lor de adevăr)
1. Identifică în sursele A și B princi-
palele critici aduse regimului Ceau-
șescu de marile puteri spre sfârșitul 1. Vizita cuplului Ceauşescu în Marea
anilor 1980. Britanie, iunie 1978. Sursa: ANR.
2. Explică, în câteva fraze, cum s-a 2. Vizita lui N. Ceauşescu la Vatican,
produs izolarea României. mai 1973. Sursa: ANR.
3. Vizita lui N. Ceauşescu în RFG, 1973.
4. Vizita generalului Charles de Gaulle
5 în România, mai 1968. Fazele regimului comunist
5. Vizita lui Mihail Gorbaciov la Bucureşti, în politica externă
mai 1987. Sursa: ANR.
În funcție de raportarea la URSS:
I. 1945–1955: subordonare absolută
II. 1956–1962: subordonare asumată
Completează în caiet un organizator III. 1962–1965: refuzul subordonării
grafic, după modelul: IV. 1965–1975: apogeul politicii de au-
tonomie, succese diplomatice
POLITICA EXTERNĂ CARACTERISTICI V. 1975–1985: creșterea tensiunilor
cu Occidentul pe tema drepturilor
România – SUA omului
România – URSS VI. 1985–1989: anii izolării