Page 118 - istoria-comunismului-xii

116 CAPITOLUL XII REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE 1989

ANALIZEAZĂ
„Cum este posibilă o asemenea situație? Niște derbedei să intre în
SURSA
A sediul Comitetului județean de partid, să bată pe soldați, pe ofițeri și
ei să nu intervină!? [...] Trebuiau să tragă, să-i lase jos, să someze și pe urmă
să tragă în picioare. [...] Dușmanul nu cu predici îl potolești, ci trebuie să-l
arzi. Socialismul nu se construiește cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu
luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situație de
capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.
[...] Trebuia să-i omoare pe huligani, să nu-i bată ei.” (Nicolae Ceaușescu, în
Stenograma ședinței CPEx al CC al PCR din 17 decembrie 1989)
SURSA „Revoluția română a fost ultimul act al lichidării comunismului în
B țările europene care făcuseră parte din blocul sovietic (în afară de
nucleul acestuia, URSS). Ea a fost și un act deosebit de dramatic – tiranul
detestat a fost ucis, iar poporul, teoretic, eliberat. N-a fost vorba nici de o
revoluție «negociată», ca în cazul Ungariei, nici de una «reglementată», ca
László Tőkés (n. 1952), pastor. A in- în Polonia, nici de «catifea», ca în Cehoslovacia, ci de una sângeroasă, cu
trat în vizorul Securității prin edita-
rea revistei clandestine Ellenpontok multe jertfe umane.” (Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceaușescu,
(„Contrapuncte”). În 1989 s-a adresat 1965–1989)
public Uniunii Mondiale Reformate, SURSA „Tendința generală exprimată prin revoluția din 1989 a avut un caracter
denunțând planul de sistematizare a C pronunțat anticomunist manifestat prin următoarele: scandarea
satelor. Autoritățile ecleziastice l-au
destituit, trimițându-l în satul Mineu lozincilor anticomuniste, distrugerea steagurilor comuniste [...], arborarea
(jud. Sălaj). Prin hotărâre judecăto- simbolică a drapelului național din care a fost decupată stema comunistă
rească, i s-a cerut să părăsească a țării [...], eliminarea atributului «comunist»/«socialist» în înscrisurile
până în 15 decembrie 1989 locuința publice, eliminarea din spațiile publice a statuilor și monumentelor
din Timișoara, proprietate a Bisericii comuniste românești sau sovietice, eliminarea numelor proprii de activiști
Reformate. Enoriașii reformați, că- comuniști sau a lozincilor comuniste din denumirile publice.” (Raport final)
rora li s-au alăturat și baptiști, s-au
opus evacuării forțate a pastorului.
A fost scânteia care a aprins revolta
împotriva comunismului.

CONTROVERSE
Cu privire la Revolu-
ția din 1989, există
diverse controverse,
mai ales în legătură cu:
1. încadrarea evenimentelor drept:
revoluție declanșată de jos în sus,
de populația nemulțumită; inter-
venție străină cu ajutorul servicii-
lor secrete din afara țării (mai ales SURSA
sovietice); revoltă/ lovitură de stat a D
celor aflați în cercul puterii, grupați
în jurul lui Ion Iliescu; 1. Identifică, pe baza sursei A și a
2. autorii crimelor împotriva popu­ informațiilor din lecție, la cine se
lației: Armata; Securitatea; Armata referă Ceaușescu prin „derbedei”,
în primele zile, ulterior Securitatea; „dușmanul”, „imperialismul”, „hu-
„teroriștii” (după 22 decembrie); ligani”.
3. existența și identitatea „teroriș- 2. Pornind de la sursa B, formulea-
tilor”: agenți străini; securiști sau ză în limbaj istoric relația de cau-
milițieni; susținători fanatici ai re- zalitate dintre regimul Ceaușescu SURSA
E
gimului. și caracterul sângeros al Revoluției.
l Stabiliți o relație cauză-efect între
situația din România în 1989 și mo- FIȘĂ DE LUCRU
dul în care încadrați evenimentele Pe baza surselor C și D, folosind și surse
din Decembrie. Argumentați! online, realizează fișa „Revoluția anticomunistă din decembrie
l Discutați posibilitatea ca în de- 1989 în surse mass-media oficiale (decembrie 1989) și libere (după
cembrie 1989 să fi fost reale toate
cele trei modalități de la punctul 22 decembrie 1989)”.
1. Detaliați, încadrând în discuție Pentru aceasta, menționează, sub formă de organizator grafic:
punctele 2 și 3! Încercați să explici- a. cel puțin două surse oficiale; b. cel puțin patru surse neoficiale
tați termenul inventat de scriitorul (manifeste, ziare, posturi de radio, filme); c. bibliografie tipărită: cel
Luca Pițu: „loviluție”. puțin cinci titluri ale unor cărți sau articole dedicate Revoluției.