Page 20 - istoria-comunismului-xii

18 CAPITOLUL II DE LA PARTID PERIFERIC LA PARTID UNIC

4. Rolul liderului și cultul personalității
Rolul liderului
Printre cele șase trăsături ale regimurilor totalitare, politologul Carl
Friedrich enumeră: existența partidului unic, condus de un lider caris-
matic, a unei ideologii unificatoare și constrângătoare, a terorii constan-
te, a controlului strict al economiei, a monopolului asupra violenței și
asupra unui aparat complex de propagandă. Liderul este o piesă esen-
țială în funcționarea acestor sisteme politice ghidate după „principiul
Conducătorului” – de a cărui voință depinde totul și care este singurul
interpret al intereselor poporului. Deținător al puterii în stat (președinte
al Consiliului de Stat sau președinte al republicii – în cazul românesc) și
în partid (secretar general), liderul își asigură loialitatea totală a tuturor
membrilor societății. Organizat piramidal, regimul comunist impunea
cetățenilor supunerea față de partid și de conducător, în jurul căruia se
organiza o elită restrânsă de decidenți – membri ai Comitetului Central,
dintre care doar câțiva erau colaboratorii cei mai apropiați ai liderului
(membrii Biroului Politic, în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, respec-
tiv ai Comitetului Politic Executiv, în timpul lui Nicolae Ceaușescu). Toate
regimurile totalitare (comunist, nazist și fascist) din secolul al XX-lea au
promovat cultul personalității liderului, căruia aparatul de propagandă
i-a creat imaginea de conducător infailibil, vizionar, deținător al adevă-
rului suprem.
Statuia lui Stalin, sala expoziției
dedicate Uniunii Sovietice la Leipzig
(RDG), 1951. Cultul personalității
Sursa: Roger Rössing și Renate Rössing/ Pentru prima oară, sintagma „cultul personalității” a fost utilizată în
Deutsche Fotothek 1877 de Karl Marx, în contextul nemulțumirii față de adorația manifesta-
tă de adepții săi și ai lui Friedrich Engels. Semnificația politică a cultului
ANALIZEAZĂ personalității, înțeles ca „atitudine sistematică de admirație (exagerată)

1. Menționează, din sursa provocată și controlată cu privire la un conducător”, a apărut în secolul al
A, motivele pentru care liderii XX-lea, cu referire la liderii mișcărilor totalitare (Vladimir I. Lenin, Benito
comuniști s-au aflat la putere o Mussolini, Adolf Hitler, Iosif V. Stalin).
perioadă atât de lungă. Cultul lui Lenin (căruia, după moarte,
2. Identifică, din sursa B, i-a fost dedicat un Mausoleu unde să Monumentul dedicat lui
pârghiile de putere deținute de fie păstrat trupul său îmbălsămat) a Mao, 26 august 2009,
familia Ceaușescu. Realizează, cu fost continuat prin cultul lui Stalin, Lijiang, China.
argumente, o comparație între venerat nu doar în URSS, ci și
funcțiile deținute de aceasta în anii în statele-satelit, comunizate.
1970 și cele din anii 1980. Cultul personalității a fost co-
mun tuturor regimurilor comu-
Unde? niste. Dintre ele, se remarcă cele
instituite de Nicolae Ceaușescu,
Iosip Broz Tito și Enver Hodja,
Ce? Mao Tzedun și Kim Ir Sen.

Cine?
SURSA
A
Menținerea la putere
Lider Țară Interval Ani
De ce? Fidel Castro Cuba 1959–2008 49
Când?
3. Pe baza sursei C, alege doi Kim Ir Sen (Il Sung) Coreea de Nord 1948–1994 46
conducători, unul dintr-un stat Enver Hodja Albania 1944–1985 41
democratic și celălalt totalitar. Iosip Broz Tito Iugoslavia 1944–1980 36
Analizează apoi sursa prin metoda Todor Jivkov Bulgaria 1954–1989 35
Explozia stelară. János Kádár Ungaria 1956–1988 32
4. Pe baza sursei D, realizează o Iosif Stalin Uniunea Sovietică 1924–1953
comparație între cele două tipuri 29
de funcții (de partid și de stat) Mao Tzedun China 1949–1976 27
deținute de Ceaușescu. Explică, Nicolae Ceaușescu România 1965–1989 24
în contextul regimului totalitar, Gheorghe Gheor-
conexiunea dintre ele. ghiu-Dej România 1948–1965 20