Page 22 - istoria-comunismului-xii

20 CAPITOLUL II DE LA PARTID PERIFERIC LA PARTID UNIC

Studiu de caz: Gheorghe Gheorghiu-Dej
Cultul personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901–1965), muncitor,
s-a format în anii 1950, sub influența celui dedicat lui Stalin. Fiind mai pu-
țin cunoscut publicului larg, aparatul de propagandă al partidului a lucrat
intens pentru a-i crește popularitatea. Diminuat ca intensitate între 1953 și
1958, sub efectele procesului de destalinizare declanșat de Nikita Hrușciov,
cultul personalității lui Gheorghiu-Dej a atins apogeul după 1961.
Biografia oficială a celui numit „iubitul conducător al partidului și statului
nostru” conținea câteva elemente esențiale:
l lider al grevelor de la Atelierele Grivița (1933); l deținut politic la Dofta-
na; l artizan al loviturii de stat din 23 august 1944.
În broșurile, articolele de presă, poeziile, imnurile și tablourile dedicate
lui era înfățișat în postura de muncitor însetat de dreptate socială, părinte
iubitor al poporului, dascăl sfătos al comuniștilor mai tineri, „sprijinitor al
științei și culturii”, ideolog, prieten al copiilor și tinerilor, om blând și hâtru,
SURSA „Imn închinat tovarășului
A Gheorghiu-Dej” (1953) apropiat de oameni. Portretul său era expus pretutindeni, în timpul eveni-
„Din munți la Dunărea bogată, mentelor publice (întruniri, mitinguri, parade), în instituțiile publice (minis-
tere, sfaturi populare, școli, grădinițe), în sediile partidului și organizațiilor
Iubit e un nume între viteji, de masă, în fabrici și uzine, cămine culturale și librării, pe afișe și panouri.
Încântă inima înfocată,
Un nume scump: Gheorghiu-Dej. [...]
Te cântă holdele în soare, EȘECUL DESTALINIZĂRII
Te cântă apele-n vârtej, În raportul secret prezentat la Congresul al XX-lea al PCUS (februarie
Fiu drag al clasei muncitoare, 1956), Nikita Hrușciov a denunțat cultul personalității lui Stalin. În România,
Tovarășe Gheorghiu-Dej! [...] doi membri importanți ai PMR, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu,
Nu-s dușmani ca să ne înspăimânte, l-au acuzat pe Gheorghiu-Dej de practici staliniste și ignorarea principiului
Noi ținem sus al nostru steag, „conducerii colective”, aducând în discuție abuzurile Securității. Atacul lor
Avem Partidul mare în frunte, a fost respins, iar cei doi au fost criticați pentru „oportunismul”, „intrigile”
Conducătorul nostru drag.” și contribuția lor la cultul personalității Anei Pauker, între 1945–1952. Ten-
(George Klein) tativa de îndepărtare de la putere a lui Gheorghiu-Dej a eșuat, în vreme ce

SURSA „Gheorghiu-Dej, căruia îi scriam Chișinevschi (membru al Secretariatului) și Constantinescu (membru al Biro-
B din când în când, numindu-l Iu- ului Politic) au fost eliminați din funcțiile de partid în 1957.
bite Tovarășe Dej, a pierit dintre noi,
cu tinerețea, cu puterile și voiniciile
lui [...]. Stau și plâng, condeiule al
meu, pe un mormânt, revoltat, că ziua SURSA
s-a stins și că pământul, care a primit C
în el unul după altul pe Domnitorii
noștri, a cutezat să primească și ță-
râna scumpului general al neamului
românesc, scufundat în cea mai cum-
plită jale.”
(Tudor Arghezi, în Scânteia,
21 martie 1965)

ȘTIAI CĂ...?

l Până la 50 de ani, Gheorghiu-Dej
a fost sărbătorit doar în cadru res-
trâns. Din 1951, a primit mii de tele-
grame și scrisori, s-au înființat burse
purtându-i numele, a fost numit „Cel
mai brav, cel mai treaz din cei pu-
rurea treji”, „stegar de popor, mult
temut de dușman” etc.

ANALIZEAZĂ
1. Pe baza surselor A și B, precizează l Analizează ilustrațiile
practica politică totalitară ce reiese din sursa C, ținând cont de
din ambele texte. tehnicile de propagandă și
2. Menționează, din sursele A și B, caracteristicile cultului per-
câte două expresii care se încadrea- sonalității. Ce mesaj crezi că
ză în această practică politică. vrea să transmită prin aceste
3. Compară-le din perspectiva ge- imagini aparatul de propa-
nului literar în construirea imaginii gandă al partidului?
conducătorului.