Page 74 - istoria-comunismului-xii

72 CAPITOLUL VI FORME DE OPOZIȚIE ȘI CONTESTARE

3. Exilul românesc
Comunitatea exilului românesc de după Al Doilea Război Mondial a fost
constituită de toți românii plecați cu statut asumat de indezirabili în raport
cu noua orientare ideologică totalitară. Spre deosebire de masa emigran-
ților, plecați din motive strict sociale și economice și implicați în țările de
adopție numai în integrare și asigurarea propriei bunăstări, exilul politic și
cultural a rămas în permanență implicat activ în problemele românilor de
acasă. Primul val de români exilați l-au constituit diplomații, urmați de mi-
litari cu grade superioare și studenți, numitorul lor comun fiind că se aflau
deja în Occident și nu s-au mai întors în țară. Au urmat cei care au reușit
să plece în anii de preluare a puterii de către comuniști, 1945–1947/1948.
După proclamarea republicii și instituirea legislației cu caracter represiv,
plecările din România au devenit tot mai rare. Cel mai important membru
Regele Mihai I și Regina Ana, în exil.
al exilului a fost Regele Mihai, numit și „părintele exilului”.
Noul exil a început să se organizeze în timpul lui Gheorghiu-Dej. S-au
înmulțit acțiunile de luptă împotriva regimului comunist, în marea lor
majoritate pașnice (manifestații publice stradale, congrese, activități cul-
turale și editoriale). Cele mai multe exemple de implicare le-a dat exilul
din Europa, în special din Franța, dar și din Germania Federală, Italia sau
Spania. În afara Europei, a fost mai bine organizat în SUA, Canada, dar și
în unele țări din America de Sud.
Două dintre trăsăturile exilului românesc au fost: greutatea de a găsi
mijloace de trai stabile, slujbe permanente, locuințe adecvate etc. și sta-
rea de dezbinare, în ciuda tuturor organizațiilor, asociațiilor înființate și
îndemnurilor la unitate lansate de către cei mai reprezentativi membri, în
frunte cu Regele Mihai. Un motiv al fărâmițării și lipsei de unitate a fost
aducerea de către exilați în Occident a dezbinărilor de dinainte de război.
Pe de altă parte, membrii familiei regale exilate (Regele Mihai, fostul rege
Nicolae Rădescu, (1874–1953), gene- Carol al II-lea și Principele Nicolae) promovau viziuni diferite. Regimul
ral și om politic, ultimul prim-minis- comunist de la București, prin direcția externă a Securității, a urmărit și
tru democrat înainte de instaurarea supravegheat în permanență manifestările exilului și pe membrii săi, care
comunismului. A demisionat forțat au fost deseori victime ale planurilor de măsuri represive.
la 28 februarie 1945, sub presiunea
directă a trimisului Moscovei, Andrei
Vîșinski. Condamnat în lipsă la 2 ani
de închisoare (procesul MNR), în exil APROFUNDEAZĂ
a condus timp de un an Comitetul 1.
Național Român, apoi a înființat Liga „Exilul românesc postbelic
Românilor Liberi. anticomunist a reprezentat
ideea unei Românii alter-
native, democratice și a
reflectat conștiința vie
a tuturor românilor. 2.
Supraviețuirea «Ro- 4.
mâniei democrati- Idee
ce», pluraliste, în principală:
exil are nu doar o delegitimarea
semnificație istori- regimului
că, politică, ci și una totalitar
simbolică. Aceasta
înseamnă delegitima-
rea unui regim totalitar
care a înăbușit participa- 3.
rea și opoziția și a suprimat
toate formele de pluralism.”
(Sursa: https://www.iiccmer.
ro/exil/)

Eugen Ionescu (1909–1994) l Pe baza lecției și ținând cont
Ani la rând, trimișii Securității au de cele două surse, completea-
eșuat în încercarea de a-l convinge ză în caiet diagrama cu patru „Caracteristic pentru Paris era existența unei multi-
pe „părintele teatrului absurdului” idei secundare. tudini de organizații și grupuri reacționare române.
să revină în România, cel puțin în l Formulează un paragraf din Reacțiunea franceză dă posibilitatea și sprijină în-
vizită. Toată viața, dramaturgul și-a ideea principală și cele patru ființarea și activitatea a tot felul de asociații poli-
exprimat convingerile antitotalitare, idei secundare, folosind ter- tice, culturale, științifice, ziaristice etc.” (document
de dreapta și de stânga. meni istorici. AMAE, în Exil şi rivalități. Principele Nicolae)