Page 58 - istorie-viii-b

56 Unitatea 6. MODERNITATEA TIMPURIE

LECȚIA 1
Constantin

Brȃncoveanu

Dimitrie

Cantemir

CONSTANTIN BRȂNCOVEANU (1688–1714) Situația Țărilor Române la sfârşitul secolului al XVII-lea Înfrânge-
rea otomanilor sub zidurile Vienei în 1683 a dat austriecilor ocazia să gândeas-
că o politică de expansiune către Ungaria și sud-estul Europei. Astfel, Imperiul
Otoman a fost obligat să adopte o politică defensivă, pentru a-și consolida
controlul asupra Țărilor Române. Situația i-a determinat pe domnitorii Ță-
rii Românești, Șerban Cantacuzino (1678–1688) și Constantin Brâncoveanu
(1688–1714), și pe domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir (1693; 1710–1711),
să adopte o politică de echilibru față de marile puteri.
Constantin Brâncoveanu (1688–1714) Strălucit
diplomat și om de cultură, Constantin Brânco- În contextul
veanu a avut una dintre cele mai lungi domnii Războiului
din istoria Țării Românești. El s-a preocupat de ruso-otoman (1710–1711),
Brâncoveanu a adoptat o
întărirea instituției Domniei, a reorganizat sis- politică de expectativă, însă
temul fiscal al țării și a întreținut relații strân- cavaleria sa condusă de Toma
se cu Moldova și Transilvania. Pe plan extern, Cantacuzino a trecut de
a promovat o politică de echilibru în relația cu partea rușilor, ceea ce i-a
puterile europene. Astfel, a menținut relații bune atras mazilirea în 1714.
cu Poarta Otomană și a semnat în 1689 un tratat cu
Habsburgii, prin care se recunoștea individualitatea
Țării Românești. Înfrângerea habsburgilor în 1690, la
Domnitorul Țării Românești (1688–1714) înca- Zărnești, de către Brâncoveanu, avându-i alături pe turci și tătari, a dus la
drat de cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu, neaplicarea tratatului.
Matei. După mazilire au fost executați la Con-
stantinopol. Dimitrie Cantemir (1710–1711) A devenit domn al Moldovei pentru a doua
oară, în 1710, cu sprijinul otomanilor, în împrejurările pregătirii războiului
DIMITRIE CANTEMIR (1710–1711)
cu Rusia. Om politic, savant și diplomat, Dimitrie Cantemir a dorit o domnie
puternică. Pentru aceasta, a întreprins o reformă fiscală și a preluat o parte
a veniturilor mănăstirilor închinate. Pe plan extern, Cantemir s-a orientat
spre o alianță cu Rusia, mare putere aflată în plină ascensiune. Alianța cu
țarul Petru I al Rusiei încheiată la Luțk, în aprilie 1711, prevedea respectarea
autonomiei interne a Moldovei și domnia ereditară în familia Cantemir. Lupta
de la Stănilești, pe Prut, din iulie 1711 s-a încheiat cu victoria otomanilor, iar
Dimitrie Cantemir a fost obligat să se refugieze în Rusia.
Sfârşitul celor două domnii. Concluzii Constantin Brâncoveanu și Di-
mitrie Cantemir au contribuit la organizarea modernă a instituțiilor statului
și au promovat o politică de echilibru în relația cu marile puteri europene
ale vremii.
Pe lângă activitatea politică și diplomatică, cei doi domnitori s-au remar-
Domn al Moldovei (1693; 1710–1711). Gravură cat și pe plan cultural. Astfel, Constantin Brâncoveanu a impus stilul brânco-
din 1716, apărută în prima ediție a lucrării venesc în arhitectură, iar Dimitrie Cantemir, ca urmare a preocupărilor sale
sale în limba latină, Descriptio Moldaviae. științifice, a devenit în 1714 membru al Academiei din Berlin.